„Să scrii astăzi despre răbdare poate lăsa impresia unei prezumţii fără margini. Rătăcirile şi confuzia lumii în care trăim – tot mai străină de valorile sufleteşti – par să ne condamne împrăştierii. Pentru mulţi europeni a fi religios azi a devenit un semn de slăbiciune, dat fiind că pierderea reperelor creştine a dus la marginalizarea persoanelor formate în credinţă. Acest lucru ne face să simţim astăzi nu doar formidabila povară a desacralizării, dar şi riscul de a-l trimite pe Dumnezeu în exil.
Înainte ca Dumnezeu să fie un drept al omului, este omul dreptul lui Dumnezeu. În vreme ce noi distrugem lumea prin nerăbdare, răbdarea divină îi îngăduie să continue, pentru a-şi găsi mântuirea. Dar omul nu poate să păşească peste pragul răbdării, în conştiinţă şi speranţă, decât numai prin dialogul cu Hristos, alături de semeni. Tocmai de aceea, pentru că răbdarea rămâne o mare şansă, paginile de faţă invită la descoperirea multor lucruri necesare care, la prima vedere, par să fi dispărut de mult de pe firmamentul binelui în această lume.“ (Mihai FRĂȚILĂ)
Dreptul celui care crede: harul prezentului
Când indignarea nu mai e un privilegiu
Sărbătoarea Nașterii Domnului ne invită la o serioasă pregătire interioară. Luând asupra-i firea omenească, Hristos vine între noi şi ne învaţă prin viața sa încrederea în Providență. Reînnoind în fața ieslei, sub aceste auspicii, speranța în puterea tăcută a lui Dumnezeu, nu ar trebui să ne preocupăm decât prin rugăciune pentru clima împovărată a lumii și pentru viitor, chiar dacă mărturiei creștine i se ripostează cu tot mai multă violenţă. „Când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.“1 Harul Domnului este singurul în stare să constrângă Răul – sursa durerii și a oricărei răutăți – să iasă la lumină și să-l învingă prin mijloace care nu sunt trecătoare. Răul a fost deja biruit de Hristos, iar dacă violența lui ne surprinde este pentru a ne aminti că destinația noastră se află în altă parte.
[…]
Intrebarea este daca te mai poti mantui in cadrul religiilor de azi? Nu toti cei neafiliati unei religii sunt si atei. Constient sau inconstient toti oamenii isi cauta mantuirea, inclusiv ateii. Poate mantuirea este un cuvant demonetizat si trebuie redenumit, poate si Dumnezeu trebuie renumit si reimaginat. Imaginea unui batarn cu barba alba, asa cum este pictat in biserici, nu este atractiva pentru omul contemporan. Daca ne gandim la Dumnezeu ca la acea imagine, desigur, putem vorbi de exil. Dar, nu cred ca divinitatea insasi este cea de care europenii se indeparteaza, ci doar reflexia acesteia vazuta de religiile Europei.