A Long Hot Summer…

Numai titlul e cel care se referă la Faulkner şi şi acolo parţial pentru că, sigur, e luat din “ The Hamlet” (unul din romanele trilogiaei sale -“The Hamlet, The Town, The Mansion) dar transferat într-o povestioară încropită din vreo trei scrieri faulkneriene( mai de tinereţe) de către Irving Ravetch şi Harriet Frank Jr. şi devenită cinematorgafic o incursiune subţire într-un South pe care nu ştiu dacă Faulkner l-ar recunoaşte chiar aşa populat cu Paul Newman, Joanne Woodward, Orson Welles s.a.m.d…. altfel o simplă privire aruncată peste vara asta ciudată, neobişnuit de lungă şi mai ales surprinzător de caldă, ce zic, afurisit de fierbinte.

Dar de ce îmi bat eu capul cu exactităţi informative când vreau, de fapt, să vorvesc despre infernul ăsta care – îmi zic prietenii – ne-a tăiat poftă de mâncare, ne-a ţinut “inside” mai tot timpul că soarele a ars pur şi simplu?…

”Ce , ai şi uitat? O zi –două de ploaie şi aia destul de anemică nu purifică aerul, nu-l face mai respirabil şi o plimbare în jurul casei nu ajunge!”

Eh sigur că n-am uitat dar dacă mie-mi place când, cald chiar şi canicular trebuie să joc piesa suferindului cu tot dinadinsul? Constat şi gata.

E drept, nu-mi amintesc o vară că asta de când am venit în Canada; o săptămână –două de călduri în iulie, o zi două de vară indiană în octombrie şi dacă aveam noroc o zăpadă mai spre decembrie…nu-mi spuneţi de câte o iarnă cumsecade că n-are importanţă. Una peste alta răsfăţul estival a fost întotdeauna prea scurt .

Chestia cu încălzirea globală e gogoriţa la modă şi mi-ar plăcea să o şi cred, dar aştept dovezi ceva mai solide decât o vară rebelă ca aceasta.

“Şi dacă ar fi vorba numai de capriciile vremii, dar trebuie să recunoşti – îmi spunea cineva – am traversat un timp încins şi de evenimente, care mai de care mai încinse, nu crezi?”

Ştiu eu?Recepţia realului are o conotaţie personală, ceea ce implică interes informativ, impact psiho- nevrotic, şocuri emoţionale…o întreagă gamă de stări şi reacţii toate în funcţie de ceea ce gândim, simţim şi vrem sau nu să acceptăm.

Vara mă preocupă cu precădere( ce-mi plac mie expresiile astea intrate în vocabularul unei epoci de care nu scăpăm – mental, evident – indiferent unde ne ducem)- dar să-mi vin în fire – ziceam de preferinţele mele vis-a-vis de anotimpul acesta al vacanţei; o plajă cu nisip fierbinte – la care numai am visat anul acesta – o pădure răcoroasă şi coaste uşoare cu ceva oi eventual, o briză marină chiar şi cu miros de peste, poteci neştiute ducând oriunde…ceva cai verzi şi imaginaţie aprinsă.

Nu?

Încolo…o realitate presărată cu vechituri ori noutăţi şocante, viaţă pas cu pas la care participăm dacă ne ţin curelele sau privim circumspecţi, cârcotaşi şi rareori aprobativ.

Nu-i aşa?

Războaiele lumii continuă, mai cu pauzele intervenţiilor diplomatice mai fără, exodul refugiaţilor s-a amplificat chiar alarmant şi evident şansele integrării lor fie şi temporară devine o problemă de adaptare, ofensive politice când cu forţa când duelând democratic, Brexit – noutate în fapt şi expresie, violenţe locale care drept să spun mi se par contagioase aşa că nici nu mai permit sublinierea nereuşitei gun controluli în America de vreme ce deraierea umană a împuşcăturilor şi bombelor se poartă cam pete tot..

O vară pe care în general o visăm fără cusur şi-a etalat impurităţile, lungă şi fierbinte, da, e traductibil, dar ne-a cam pus la index copleşindu-ne cu întrebări obsedante la care oricât am cauta nu găsim răspuns.

“Your illusions are a part of you like your bones and flesh and memory.” William Faulkner “ are acea inţelepciune a gândului răscolitor pe care ni-l oferă fie că o face in “Absalom, Absalom!” fie în oricare alta din călătoriile lui spre conştinţa umană.

Asa dar, ceea ce e interesant şi chiar reconfortant este puterea mentală, spirituală, fizică ori poate numai firescul existenţei care ne ajută să acceptăm că uneori ştim dar de cele mai multe ori – NU!

“Time is dead as long as it is being clicked off by little wheels; only when the clock stops does time come to life.”… bineînţeles, tot Faulkner – “The Sound and the Fury”

Nb.articol aparut în Observatorul (Toronto) unde am rubrica permanentţ Sublinieri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *