Interviu Hans G. KLEMM: Matei Călinescu a fost profesorul meu de România

Dialog exclusiv Lapunkt între Excelenţa Sa, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, Hans G. KLEMM şi Cristian Pătrăşconiu

 Cum l-aţi întîlnit pe Matei Călinescu?

S-a întîmplat în perioada în care am studiat  la Universitatea Indiana. Am  fost implicat într-un program legat de studiile est-europene – mai precis, un program interdisciplinar. În sensul acesta, îmi amintesc bine că am avut cursuri de economie, de istorie; de asemenea, am avut un curs de literatură comparată – şi aici l-am întîlnit pe profesorul Matei Călinescu. În week-end-ul care a precedat discuţia noastră de acum, am încercat, căutînd pe internet, să descopăr titlul exact al acestui curs. Dar nu l-am putut găsi. Îmi amintesc însă perfect că una dintre temele majore ale acestui curs a fost legat de rolul marxismului în literatura contemporană. Îmi amintesc, de asemenea, multe detalii legate de tematica freudiană şi de influenţa acesteia asupra literaturii – tot din cursul la care fac referire.

Pentru mine, a fost un curs extrem de provocator. Eu studiasem economia şi istoria şi aici, la cursul profesorului Călinescu, am găsit un tip de instruire foarte consistentă, foarte provocatoare cum spuneam. Aşa a decurs, în linii mari, prima întîlnire: una ca d ela student la profesor.

0

Ce fel de profesor era Matei Călinescu? Ce fel de om era acesta pentru dumneavoastră, Domnule Ambasador?

Ca instructor, ca pedagog, era, fără îndoială, foarte provocator. Era, din punctul de vedere al pregătirii, un profesor foarte consistent. În clasa la care intra, interacţiona într-un mod foarte dinamic cu studenţii şi îi stîrnea, îi incita mereu pe aceştia. Avea un stil de a lucra pe care l-aş numi „socratic”. Îmi amintesc de un moment, nu mai ţin minte exact care era tematic acelui curs, cînd a formulat o întrebare către clasă. Şi s-a uitat pe mine şi a spus direct – „Hans, tu ce părere ai despre aceasta?”.  Era o întrebare cu o miză importantă, eu am încercat să ofer un răspuns, nu ştiu dacă a fost cel mai satisfăcător cu putiinţă – dar a părut că este mulţumit de el.

Tot ca profesor, dar la un nivel mult mai personal, îmi amintesc că l-am abordat în cîteva situaţii în mod direct, în biroul său, într-o manieră informală. Am apreciat foarte mult cursul său, l-am găsit foarte instructiv şi l-am rugat în mai multe rînduri să îmi dea nişte sfaturi, nişte direcţii în legătură cu cele abordate la clasă. În acele circumstanţe, era o persoană foarte caldă, cu un grozav simţ al umorului, plin de idei şi de energie. Un personaj care inspiră! Matei Călinescu a fost cu adevărat  un om care m-a inspirat şi care m-a încurajat foarte mult să merg în direcţii pe care nu le-am anticipat cînd am început acele cursuri.

A fost Matei Călinescu, pentru dumneavoastră în mod personal, „profesorul de România”?

Oh, da. Este dincolo de orice dubiu aceasta. Aş pune o nuanţă: poate că, într-o anumită măsură, Matei Călinescu împarte acest titlu – de „profesor de România” pentru mine – cu un alt profesor special, Nicolas Spulber. Am urmat şi cursurile domnului Spulber – şi dumnealui, ca şi Matei Călinescu, era un profesor pretenţios în privinţa cerinţelor de lectură. Am făcut istoria economiei cu Nicolas Spulber. Foarte consistente lecţii şi, de asemenea, foarte provocatoare!

Dar, ca să revin la întrebare – aş spune, totuşi, direct, că DA, Matei Călinescu a fost profesorul meu de România. Fiindcă abia după mai mulţi ani, am descoperit că profesorul Spulber avea origini româneşti. De altfel, cel care mi-a clarificat acest aspect a fost însuşi profesorul Călinescu. În acele reuniuni informale pe care le-am menţionat şi pe care le-am avut cu Matei Călinescu, atunci am aflat multe lucruri despre România. În mod particular, îmi amintesc că în acele vremuri era foarte popular un film – iar muzica acelui film era compusă de Gheorghe Zamfir, celebrul cîntăreţ la nai. Şi Matei Călinescu a fost acela care mi l-a prezentat pe Gheorghe Zamfir şi m-a familiarizat cu muzica lui.

Cum v-a provocat, în ce fel v-a incitat Matei Călinescu să fiţi atent la România? La cîteva decenii după ce l-aţi avut ca profesor, aţi ales să veniţi aici ca Ambasador…

Aşa este. Am venit aici. Felul în care aş fi înclinat să caracterizez influenţa profesorului Matei Călinescu asupra mea a fost şi în direcţia respectului faţă de România: m-a încurajat să o descopăr, m-a introdus în literatura, arta, muzica de aici. De asemenea, mi-a spus cîteva ceva despre istoria României. Să ne gîndim: erau anii 80. Relaţiile dintre Statele Unite ale Americii şi România erau din ce în ce mai dificile. Cu francheţe spus, reputaţia România în USA şi în genere în lumea vestică devenise, cum să zic, problematică.  România devenea tot mai închisă, tot mai izolată. Ei bine, Matei Călinescu m-a ajutat să fac un fel de „spărtură” în această „Românie interzisă” şi să înţeleg din ce în ce mai clar cum erau lucrurile cu adevărat acolo.

În anul următor după ce mi-am terminat studiile de la Universitatea Indiana, am ales să intru în serviciul diplomatic, în Departamentul de Stat. Apoi mi-am petrecut o bună parte a carierei mele de diplomat în Asia. Am avut, de asemenea, ocazia de a lucra în Germania. Am lucrat, de asemenea, în Washington, ca responsabil pe Uniunea Europeană. Şi, în cele din urmă, am avut oportunitatea, s-a întîmplat anul trecut, de a experimenta direct ceea ce profesorul Matei Călinescu mi-a spus despre această zonă – cînd preşedintele Obama m-a nominalizat ca Ambasador la Bucureşti. Pentru mine, a fost ca şi cum un cerc s-ar fi închis: şi pentru aceasta a fost nevoie să treacă 35 de ani!

2

Vă amintiţi, fie şi în linii mari, ce spunea Matei Călinescu despre România politică la acea vreme?

Da. Nu pot spune în mod foarte concret – dar în mod clar, ceea ce spunea era negativ. A spus foarte clar că a părăsit ţara sa natală din motive foarte puternice – pentru acele vremuri erau, în România, foarte problematice, atît pentru el, cît şi pentru familia sa ori carieră. Era foarte critic faţă de regimul Ceauşescu – a şi vorbit despre aceasta în faţa noastră, la curs.

Pe de altă parte, despre istoria României, despre tradiţiile ei, despre cultura ei, cînd vorbea, o făcea cu multă afecţiune şi cu multă căldură.

„Dacă Matei Călinescu nu era, nu aş fi fost astăzi în România” – aţi spus aceasta relativ de curînd. Cum aşa?

Ceea ce spus acum probabil că este comun pentru mulţi dintre cei care aleg să meargă şi să studieze la universitate. Profesorii de la universitate sînt, nu încape discuţie, foarte buni, dar, în mod particular, există 3-4 profesori care îi marchează pe studenţi. Pentru fiecare student, există cîţiva, nu mulţi, profesori care îl influenţează în mod special, îl incită să înveţe, îl îndrumă. Profesori care au, cum s-ar spune, o influenţă particulară şi foarteputernică asupra studentului. Pe tot parcursul studiilor mele, pot să număr şi eu 3, poate 4 profesori de acest tip. Profesori cu un impact puternic asupra mea – şi ca student, şi în plan personal. Ei bine, Matei Călinescu a fost unul dintre aceştia.

Ceea ce a făcut profesorul Călinescu faţă de mine nu a fost în primul rînd ceva legat de România. Influenţa sa asupra mea ţine de pasiune, de provocarea intelectuală şi, foarte important, de disciplină. A fost ceva legat de insistenţa de a pune întrebări mari, întrebări cu miză, de insistenţa de a nu accepta înţelepciunea convenţională. Experienţa mea alături de Matei Călinescu ţine de ceea ce se numeşte să facă cu adevărat trebă, să munceşti foarte susţinut, să citeşti cît mai mult, să cauţi drumuri noi, nebătătorite, în privinţa cunoaşterii.

Aceasta este influenţa sa asupra mea, acesta este felul în care aş descrie-o: da, el m-a introdus în tematica românească, dar, mai important pentru mine, m-a motorizat şi m-a ajutat să devin un individ matură, capabil să gîndească cu mintea lui. Şi să fiu cît pot eu de bun în ceea ce am ales să fac. Ceea ce am învăţat de la Matei Călinescu a fost, de altfel, foarte preţios şi pentru cariera mea de diplomat: să fiu atent la ce e nou, să fiu interesant de diversitate, inclusiv de diversitatea culturală.

Cînd un intelectual îşi părăseşte ţara şi alege să emigreze în altă ţară, el devine un potenţial „contact” – să îi spunem, un potenţial „intelectual de contact”. Din punctul dumneavoastră de vedere, a fost Matei Călinescu aşa ceva – un „intelectual de contact” între SUA şi România?

Dincolo de orice dubiu, da. Doar dacă ne uităm la succesul pe care l-a avut la studenţi în SUA, la reputaţia sa extrem de puternică – şi aceasta, nu în faţa unor studenţi români, ci a unor studenţi străini, interesaţi de literatură comparată.  Sau la opera sa, dar şi la poziţia sa în comunitatea academică. Sigur că a fost aşa ceva, a fost şi aşa ceva…

În ce mă priveşte, a propos de această idee a contactului, unul din marile mele regrete este că nu am menţinut…contactul cu el. M-ar fi putut ajuta şi mai mult decît a făcut-o. Cînd am venit aici, ca Ambasador, m-am întîlnit în luna martie a acestui an cu soţia sa – a fost foarte foarte generoasă cu mine. A fost un fel de a mă reîntîlni cu el…

De asemenea, aţi spus recent că Matei Călinescu „îmi ghidează chiar şi astăzi eforturile mele de a înţelege România”. În ce fel? Cum anume?

Am spus aceasta după ce am avut plăcuta ocazie de a citi unele eseuri despre anii 1927-1928 din România. Despre acea generaţie intelectuală excepţională care a trăit acele vremuri atît de intense şi de problematice. Matei Călinescu mă ajută, deci, şi acum să înţeleg…

1

Legat de faptul de „a înţelege România” – este  aceasta o ţară greu de înţeles, Domnule Ambasador?

Există o vorbă de-a lui I. L. Caragiale (o spune în româneşte, nota mea, C.P.!): „Domnule, sunt vechi!”. Şi este adevărat. Este o ţară veche, cu o tradiţie culturală veche, cu o diversitatea extraordinară a surselor de influenţă în istoria sa. Şi, deasupra acestor influenţe atît de diverse a fost capabilă să rezistă, să prospere, să înflorească. E, cum o spuneţi şi dumneavoastră, o insulă de latinitate într-o mare slavică – şi e situată într-o foarte problematică parte a lumii. E o ţară cu o complexitate extraordinară. Şi foarte provocatoare, desigur.

Ce fel de „diplomat” a fost Matei Călinescu? „Diplomat” nu într-un sens specific, formal, ci într-unul larg…Şi ca profesor, şi ca persoană?

E o întrebare foarte interesantă. Ştiţi – există un lucru care nu cred că este pe deplin înţeles de unii comentatori: el priveşte rolul unui diplomat.

De pildă, cînd Preşedintele SUA alege un diplomat să reprezintă această ţară, prima funcţia a acestuia este exact aceasta: să reprezinte Statele Unite! În Japonia, în Canada, în Peru, în România! Unde e trimis să o facă! Ambasadorii nu sînt trimişi în acele ţări – şi puţine sînt în această privinţă excepţiile – pentru cunoaşterea pe care o au în privinţa ţării în care sînt trimişi în misiune. Ei sînt aleşi şi trimişi în acele misiuni pentru abilitatea lor de a reprezenta şi de a promova interesele şi valorile americane.

Matei Călinescu a fost un fel de ambasador – dar el a fost mult mai mult decît atît. A devenit parte dintr-o tradiţie academică, începută în România şi continuată într-un mod exemplar în Statele Unite.

Cum poate cultura să consolideze Parteneriatul Strategic dintre Statele Unitea ale Americii şi România? Este o idee pe care aţi mai menţionat-o în luările dumneavoastră de poziţie anterioare…

Este una dintre priorităţile mele. Sînt trei puncte important: să promovăm securitatea ţărilor noastre, să promovăm democraţia şi o guvernare deschisă şi, de asemenea, să promovăm prosperitatea. Eu cred că una dintre căile de a obţine prosperitate este să punem în acord valorile noastre – şi în această privinţă, a ne înţelege cît mai bine, unii altora, cultura este foarte important.

hk-audienta-citadel

Legat de această direcţie – cea culturală – ce este „American Corner”? Care este profilul acestui proiect?

În 2005 a fost lansat acest program.A fost un fel de a face mai atrăgătoare şi de a maximiza resursele pentru tineri. În România sînt foarte fericit să spun că avem pînă acum 9 asemnea „Colţuri Americane”. De obicei, colaborăm cu alte biblioteci – fie afiliate unor universităţi, fie ale altor instituţii publice româneşti. Există acolo ceva de genul unei mici „camere de conferinţe”; există resurse de mai multe feluri, materiale scrise sau posibilitatea de instala diverse platforme. Prin urmare, utlizatorii care decid să meargă în „American Corner” pot, de asemenea, să acceseze informaţii electronice.

Programul American Corners [Colţuri americane]

amcorner5

Parte a reţelei de peste 700 de American Spaces [Spaţii americane] existente în mai mult de 150 de ţări, cele nouă American Cornersdin România reprezintă platforme avansate de diplomaţie publicăaDepartamentului de Stat al S.U.A.  Ele contribuie la consolidarea relaţiilor bilaterale S.U.A. – România şi la extinderea schimburilor culturale printr-un dialog permanent cu publicul din România. Create pentru o mai bună cunoaştere a societăţii şi culturii americane, dar şi a politicii externe a guvernului S.U.A., American Corners sunt parteneriate între Secţiile de Diplomaţie Publică ale Ambasadelor S.U.A. şi instituţii gazdă, de regulăbiblioteci.

Începând cu anul 2005, Ambasada S.U.A. la Bucureşti a inaugurat nouăAmerican Corners la Bibliotecile Judeţene din Timişoara, Iaşi, Craiova, Baia Mare, Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş, la Casa Corpului Didactic din Bacău, Universitatea Ovidius din Constanţa şi la Biblioteca Natională a Romaniei.

Pe baza unui acord semnat de ambele părţi, instituţiile gazdă pun la dispozitie spaţiul şi desemnează bibliotecarul coordonator.  La rândul său, Ambasada S.U.A. oferă finanţare pentru mobilier, echipamente, cărţi, periodice, materiale multi-media şi instruirea personalului responsabil.

American Cornerssunt spaţii primitoare, echipate modern, care permit accesul gratuit la informaţii cu autoritate despre Statele Unite ale Americii.  Colecţii valoroase de referinţe, literaturăamericană clasicăşi contemporană, literatură pentru copii, materiale pentru predarea şi învăţarea limbii engleze stau la dispoziţia publicului larg.  Cei interesaţi de studii şi publicaţii academice de ultimă ora, reviste şi cărţi în format electronic, au acces la o serie de baze de date online gratuite.

Cu sprijinul diplomaţilor şi specialiştilor americani, care sunt în vizită sau care comunică virtual, American Cornersdevin spaţii pentru conversaţii despre valorile şi istoria americană, dar şi despre probleme globale precum securitatea internaţională, traficul de persoane, statul de drept, respectarea drepturilor omului, diversitatea culturala, educaţia, încălzirea globala, dezvoltarea economică.

Prin organizarea unor ateliere de lucru, a unor cluburi de antreprenoriat, a unor cluburi de conversaţie, American Cornerspromovează creativitatea, încurajează lucrul în echipă şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare în limba engleza, toate aptitudini valoroase pe piaţa de muncă globală.

În perioada 1 octombrie 2014 – 30 septembrie 2015, cele nouăAmerican Corners au organizat 850 de programe.  21.290 de persoane au participat la cluburi de carte, proiecţii de filme, conferinţe, expoziţii, prezentări şi conversaţii cu diplomaţi şi specialişti americani, programe de învăţare a limbii engleze şi sesiuni despre oportunităţi de studiu în SUA.

Parteneriatele cu bibliotecile româneşti nu se opresc aici.  Instituţii care prin tradiţie au un rol extraordinar în educatia comunităţilor pe care le susţin, bibliotecile şi-au arătat interesul în extinderea resurselor lor de informaţii despre S.U.A.  şi au primit donaţii de carte americană. Exista deja nouăAmerican Shelves [Rafturi americane] la Bibliotecile Judeţene din Sibiu, Galaţi, Drobeta Turnu-Severin, Botoşani, Arad, Brăila, Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe, dar şi la Biblioteca Universităţii Transilvania din Braşov.  Ca şi American Corners, American Shelves au un rol deosebit în continuarea dialogului cu publicul din România şi promovarea valorilor comune ale românilor şi americanilor.

Cum apreciaţi importanţa diasporei intelectuale româneşti din SUA – importanţă pentru România democratică? Ce trebuie să facem cu aceşti oameni?

E o tema foarte importantă şi o provocare pe măsură.  Răspunsul este, prin urmare, unul dificil de dat. Experienţa mea limitată cu privire la comunitatea românească din Statele Unite îmi spune că aceasta încă nu a atins nivelul optim pentru a influenţa politicile publice americane. Există, desigur, eforturi de  a unifica asemenea comunităţi de oameni de origine română din America, dar intuiţia mea îmi spune că această comunitate, acum, nu e foarte coezivă şi că nu vorbeşte pe o singură voce. Prin urmare, nu are influenţa asupra politicilor publice americane aşa cum au alte comunităţi.

Bunăoară, Polonia…

Exact. Este un foarte bun exemplu. Polonia, comunitatea poloneză este foarte puternică în SUA şi este un excelent exemplu pentru această discuţie. Comunitatea românească de acolo, în schimb, nu are o putere comparabilă cu aceea a comunităţii poloneze asupra politicilor publice. Să vă dau numai un exemplu, dar foarte relevant: la noi, în sistemul nostru, Preşedintele numeşte un nou ambasador, iar Senatul trebuie să confirme această numire. Înainte de a o face, există o audiere la care sînt invitaţi cei nominalizaţi să vine în Senat pentru a-şi prezenta mărturia şi pentru a răspunde la întrebări. Anul trecut, la audierea mea, în iulie,  am fost la aceste audieri cu alţi 5 nominalizaţi. Unul dintre ei a devenit Ambasador la Varşovia. Am stat împreună şi şeful comisiei care găzduia această audiere l-a întrebat pe colegul meu care urma să meargă la Varşovia care este viziunea lui cu privire la Programul de Vize. Dar aceeaşi întrebare nu a fost pusă celui nominalizat pentru România – adică, mie! Care ar fi fost viziunea mea cu privire la acest program de vize. L-a întrebat pe colegul meu nominalizat pentru Polonia pentru că, acolo, în SUA, comunitatea americano-poloneză are legături cu senatorii americani şi pun, în mod constant, în discuţie această tematică.

Credit foto: U.S.Embassy – Bucharest

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *