Matei Călinescu, “Un altfel de jurnal”, (2)

În cursul anului 2007, Un altfel de jurnal se voia, între altele, o mărturie a multiplelor vârste interioare ale unui autor bătrân, confruntat cu o moarte care va surveni mai devreme sau mai târziu. Se mai voia şi un jurnal de amintiri (al mişcărilor imprevizibile ale memoriei) şi, în plus, un jurnal de lecturi. Se poate înţelege, din ce am spus până acum, de ce partea întâi a acestui jurnal e alcătuită din fragmente eterogene, unificate prin atmosferă şi tematică, nu însă şi prin scopul imediat pentru care au fost scrise. Partea întâi se încheie – neintenţionat, dar simbolic – cu intrarea din 18 ianuarie 2008. Peste o săptămână aveam să primesc diagnosticul de cancer terminal. Din momentul în care e diagnosticat, bolnavul de cancer, chiar dacă malignitatea din trupul lui e descoperită într-o fază foarte timpurie, capătă în lumea medicală numele de supravieţuitor.

Matei Călinescu, “ Un altfel de jurnal”,
Humanitas, 2016

Statisticile supra- vieţuirii, depinzând de vârsta bolnavului, de condiţia lui fizică generală, de caracteristicile individuale ale cancerului (locul, tipul, faza), se pot extinde de la câteva zile sau săptămâni la ani şi la decenii. Nu intru în amănunte. Partea a doua a jurnalului de faţă s-ar fi putut intitula Jurnalul unui supravieţuitor. E o nouă şi desigur neanticipată justificare a titlului mai cuprinzător Un altfel de jurnal. Căci e desigur altfel când scrii din perspectiva unui supravieţuitor, şi mai ales a unuia care mai are de trăit (statistic), cu toate tratamentele avansate de azi, unul sau doi ani. Foarte improbabil trei. M.C. 10 decembrie 2008

Un altfel de jurnal

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *