Ioana Em. Petrescu (n. 1941 – d. 1990), profesor al Facultății de Litere din Cluj-Napoca, eminescolog, critic și istoric literar, pe lângă lucrările de mare importanță pentru studiul literaturii române, a lăsat posterității și un bogat material de arhivă, constituit din jurnale, caiete de lucru, corespondență, din care se poate reface portretul interior al unui intelectual ardelean care a trăit în România comunistă. Arhiva „Corespondenței” sale se găsește în cadrul „Fondului Petrescu-Popovici” al Bibliotecii Județene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca și conține scrisori manuscrise și dactilografiate, primite de către Ioana Em. Petrescu de la diferiți corespondenți. Pe lângă membrii familiei și prieteni apropiați, corpusul de texte este în mare parte format din epistole venite din partea unor colegi de breaslă, foști studenți etc., nume importante ale vieții culturale românești precum Paul Cornea, Mircea Anghelescu, Al. Cistelecan, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Constantin Ciopraga, I.C. Chițimia, Al. Duțu ș.a.
O singură scrisoare, venită ca răspuns de mulțumire, este din partea lui Matei Călinescu. Datată în 1972 și trimisă ca răspuns la expedierea anterioară a volumului Dumitru Popovici, Studii literare. Vol. 1: Literatura română în epoca „Luminilor ” de către Ioana Petrescu, conturează mai multe aspecte și evenimente din viața celor doi corepondenți. În 1972, Ioana Em. Petrescu a publicat primul volum din seria restitutivă a tatălui său -„Dumitru Popovici”-, profesor al Facultății de Litere din Cluj-Napoca, serie care va fi întreruptă în 1990, odată cu moartea acesteia. Matei Călinescu se afla în București în ultimul an românesc înainte de a pleca în Statele Unite ale Americii, unde avea să rămână în exil. Din scrisoare se pot înțelege modalitățile profesioniste pe care Ioana Em. Petrescu le impunea în elaborarea unor proiecte științifice, precum restituirea operelor lui Popovici, dar și mijloacele de comunicare și colaborare între intelectualii epocii ceaușiste, privind realizarea unor ediții critice corecte și coerente, similare cu cele occidentale, în spiritul cărora Matei Călinescu va lucra decenii la rând.
București, 10 aprilie 1972
Stimată Doamnă Petrescu,
Vă sunt deosebit de recunoscător pentru amabilitatea de a-mi fi trimis un exemplar al primului volum din seria de Studii literare ale lui D. Popovici , în excelenta dumneavoastră ediție critică. L-am considerat totdeauna pe tatăl dumneavoastră – ale cărui contribuții le-am citit mai întîi la îndemnul lui Tudor Vianu – ca pe un istoric literar exemplar, din păcate prea puțin cunoscut în afara cercurilor specialiștilor sau ale foștilor săi studenți. Inițiativa dumneavoastră de a strînge laolaltă studiile sale într-o ediție, pe care am senzația că el însuși ar fi conceput-o aproape la fel, va umple o lacună regretabilă și va constitui poate un îndemn la rigoare (și chiar la un soi de asceză intelectuală, în înțelesul etimologic al cuvîntului) într-o perioadă în care cercetarea literară stă adeseori sub semnul improvizației grăbite și a confuziilor caragialești. Un prim exemplu în această direcție îl oferiți chiar dumneavoastră; mă gîndesc la efortul concentrat în notele și comentariile bibiografice care, sub aparența lor modestă, fac un mare serviciu autorului editat: îl situează în centrul dezbaterilor contemporane. Ați făcut mai mult decît un simplu (dar cît de dificil, în fond) gest de restituire: ați continuat, cu discreție, o operă. Cîți editori își pun măcar o astfel de problemă?
Vă mulțumesc încă o dată și aștept cu cel mai mare interes volumele următoare.
Cu sentimente colegiale,
Matei Călinescu
