Intră un bărbat la vreo treizeci şi cinci de ani, înalt, uşor
adus de spate, negricios, cu un păr buclat, cu o faţă neregulată,
dar expresivă şi inteligentă, cu scânteieri fugare în
privirea iute a ochilor de un albastru intens, cu un nas drept,
lat şi cu buze frumos conturate. Hainele cu care era îmbrăcat
nu erau noi şi îi erau strâmte, părând a‑i fi rămas mici.
Se apropie iute de Daria Mihailovna şi, salutând-o cu
o înclinare scurtă, îi spuse că dorea demult să aibă onoarea
de a‑i fi prezentat, şi că prietenul lui, baronul, regreta
foarte mult că nu şi‑a putut lua personal rămas bun.
Vocea sa subţire nu se potrivea cu statura înaltă şi cu
pieptul său lat.
— Luaţi loc… mă bucur foarte mult, zise Daria Mihailovna
şi, după ce îl prezentă întregii societăţi, îl întrebă dacă
este localnic sau e în trecere.
— Moşia mea e în gubernia T…, răspunse Rudin
ținându-și pălăria pe genunchi, iar aici nu mă aflu de
mult timp. Am venit cu treburi şi, deocamdată, stau în
capitala uiezdului1 dumneavoastră.
Biblioteca Polirom
Seria EsențialI.S. Turgheniev, Rudin
Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu
— La cine ?
— La doctor. Mi‑a fost coleg la universitate.
— A! La doctor… E lăudat. Se spune că îşi cunoaşte
meseria. Dar cu baronul vă cunoaşteţi de mult timp ?
— Ne‑am întâlnit iarna asta la Moscova, iar acum
am petrecut la el aproape o săptămână.
— E un om foarte inteligent, baronul.
— Da, este.
Daria Mihailovna îşi apropie de nas nodul îmbibat
cu apă de colonie al batistei.
— Sunteţi în serviciu? întrebă ea.
— Cine? Eu ?
— Da.
— Nu… Am demisionat.
Se lăsă o scurtă tăcere, după care se reluă discuţia
generală.
— Îngăduiți-mi o curiozitate, începu Pigasov adresându-i-se
lui Rudin. Vă este cunoscut conţinutul articolului
trimis de domnul baron ?
— Da.
— Acest articol tratează raporturile comerţului… sau
nu, fi‑r‑ar, ale industriei cu comerţul în ţara noastră…
Parcă aşa v‑aţi exprimat dumneavoastră, Daria Mihailovna,
nu ?
— Da, despre asta este, spuse Daria Mihailovna şi îşi
duse o mână la frunte.
— Eu, sigur, nu am căderea să mă pronunţ în astfel
de chestiuni, continuă Pigasov, dar trebuie să recunosc
că şi titlul articolului mi se pare extrem de… cum să
spun mai delicat ?… extrem de neclar şi de încâlcit.
— De ce vi se pare aşa ?
Pigasov zâmbi ironic şi îi aruncă o privire Dariei
Mihailovna.
