Rădăcina este considerată, pe bună dreptate, una din părţile esenţiale ale plantei. Iar înţelesul cuvântului rădăcinǎ, ca pivot al existenţei – şi nu numai- şi-a extins considerabil semnificaţia. Mie însă mi se pare că tulpina, sau, prin generalizare, tot ce ţine de restul fiinţei sau al obiectelor, are cel puţin tot atât de multǎ importanţǎ ca şi rădăcina.
Încă de la şcoală copiii învaţă să pună seminţe de fasole în vată udă şi să urmărească micile rădăcini care se formează şi cum din sămânţǎ se înalţă o tulpiniţǎ. În grădini se plantează flori, primăvara, cu grija ca rădăcina să se prindă, pentru ca seva pământului să alimenteze planta.
Noţiunea de rădăcinǎ s-a extins, de la plante, la tot ce ne înconjoară. Se vorbeşte despre fapte, obiceiuri, gusturi, trăsături de caracter înrădăcinate. Uneori se citează rădăcina răului, a durerilor şi a altor emoţii:
- Rădăcina tuturor relelor: egoismul (proverb indian)
- Să ne minţim pe noi înşine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i minţim pe ceilalţi. (F. M. Dostoievski)
- Iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură. (Liviu Rebreanu)
În privinţa banilor, există uneori păreri diametral opuse:
- Banii sunt rădăcina tuturor relelor… (M. Gill)
- Lipsa de bani este rădăcina tuturor relelor.(G. B. Shaw)
Cuvântul înrădăcinare este folosit şi în marcarea dependenţei omului de pământul natal.
- Dăruieşte-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne” (Dalai Lama)
Rădăcina deci, cuvânt care sugerează baza, soliditatea, siguranţa, sursa vieţii, pare a avea o importanţă majoră.
Dar şi tulpina, trunchiul de copac şi toate elementele derivate din extinderea noţiunii de tulpină mi se par cel puţin la fel de importante. Din rǎdǎcini se vor dezvolta trunchiurile care dau fructe şi flori. „Bloom where you are planted” (înfloreşte acolo unde eşti sădit) e povaţa este răspândită printre emigranţi, cu semnificaţia: emigrantul este un dezrădăcinat (nu total, limba natală va rămâne casa lui) şi, pentru a putea înflori, adică a trăi din plin, nu doar a supravieţui, el va trebui să prindă rădăcini în ţara de adopţie. Fenomenul de transformare şi adaptare a omului în noua ţară se va face conştient, cu un efort de lungă durată, spre deosebire de plante care, hrănite, vor prinde natural rădăcini oriunde ar fi plantate.
Inginerii constructori cunosc bine importanţa corpului clădirilor şi nu numai a fundaţiei. Blocurile şi turnurile de mare înălţime sunt calculate în aşa fel încât flexibilitatea să le permită rezistenţa la vânturi şi cutremure. Cei care locuiesc la etaje superioare pot simţi unduirea construcţiei la vânturi puternice. La fel, pentru căile ferate intră în calcule nu numai rezistenţa ancorării în pământ, dar şi fenomenele dilatare – contracţie asociate variaţiilor de temperatură.
În viaţa de toate zilele, obiceiuri înrădăcinate pot avea uneori o influenţă negativă în evoluţia – de exemplu- a unei căsnicii şi, dimpotrivă, flexibilitatea gândirii va genera stabilitate.
- ” La racine plonge dans la terre: le cerveau plonge en Dieu. C’est a dire dans l’infini.” (Rădăcina se scufundă în pământ: creierul în Dumnezeu. Adică în infinit). (Victor Hugo)
Voi încheia cu exemplul care m-a determinat sǎ scriu articolul de faţǎ. Când aveam şapte ani am fost obligată să învăţ pe de rost fabula lui La Fontaine „Le Chêne et le Roseau” (Stejarul şi Trestia). N-a fost uşor. Dar astăzi, când sunt supusă greutăţilor care se abat peste mine precum vântul peste trestie şi stejar, îmi repet poezia, pe care încǎ o ştiu şi al cǎrei final este o mare lecţie pentru fiecare dintre noi.
……………………..
L’Arbre tient bon; le Roseau plie.
Le vent redouble ses efforts
Et fait si bien qu’il déracine
Celui de qui la tête au ciel était voisine,
Et dont les pieds touchaient à l’empire des morts.
……………………………….
Să aşteptăm sfârşitul dar. Abia rostise-acest cuvânt,
Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.
Rezistă la-nceput stejarul şi trestia se înmlădie.
Dar vântul creşte, creşte, şi celui care până-n cer
Îşi înălţase capul, deodată forţele îi pier…
Izbit şi smuls din rădăcinǎ, s-a prăbuşit pentru vecie.*)
_________________
*) (http://e-poveşti.ro/fabule/stejarul_şi_trestia/ – autorul traducerii nu e specificat)
