Mai mult decât atât, s au inventat un fel de „centuri de castitate”, făcute „din piele moale”, care se montau fetelor şi băieţilor ca să înfrâneze posibilitatea acestora de a se masturba. În 1906, astfel de centuri erau prezentate în revista Medicina populară (573).
*
Referitor la onanismul practicat de soldaţi, voi da un pasaj parodic dintr un roman scris de Guillaume Apollinaire la începu¬tul secolului XX (Les onze mille verges ou Les amours d’un hos¬podar, 1907). Este vorba de instruirea unui soldat de către un ofiţer precaut:
„— Masturbarea e o calitate militară. Orice soldat bine instruit trebuie să ştie că, la vreme de război, singurul act de amor permis este onanismul. Fă mai bine labă, dar nu te atinge nici de femei, nici de animale” (279, p. 115).
Uneori, imaginaţia erotică a militarilor era hrănită cu anumite publicaţii pornografice ilustrate, realizate special în acest scop. Un ofiţer din timpul războiului ruso japonez (1904 1905) se referă la astfel de cărticele în acelaşi roman al lui Apollinaire:
„Toţi ofiţerii şi soldaţii noştri, spuse ofiţerul [japonez], au asemenea cărţi. Aşa că se pot lipsi de femei, masturbându se în timp ce contemplă aceste desene priapice” (279, p. 134).
Recent, istoricul de artă Florin Pădurean a descoperit la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române mai multe numere ale publicaţiei într un singur exemplar, intitulată Nu te lăsa, scrisă şi ilustrată de Nicolae Tonitza în 1917 (414, p. 86). Pictorul, un maestru al nudurilor feminine, a realizat de mână această revistă în timp ce se afla în lagărul de prizonieri români de la Kărdjali (Bulgaria), după ce a participat ca soldat în bătălia de la Turtucaia (1916). Plină cu desene de nuduri excitante, revista Nu te lăsa era realizată de Tonitza pentru camarazii săi (la care ajungea „din mână n mână”), inclusiv pentru a i ajuta să şi satisfacă – tot „de mână” – nevoile sexuale. Editorialul cvasiironic semnat de Tonitza (redactor ilustrator editor), publicat în primul număr al revistei (8 noiembrie 1917) spune totul în această privinţă:
Andrei Oişteanu,”Sexualitate şi societate. Istorie, religie şi literatură” Polirom, 2016
„[Revista] Nu te lăsa a fost creată şi cu scopul de a înlocui – pe cât posibil aici în captivitate – nu numai bulgurul, fasolea, pâinea şi sâcâmul, ci şi femeia. În definitiv, câţi din lectorii noştri, după ce vor fi contemplat ziua splendidele noastre vignete, nu vor încerca, peste noapte, voluptoasele zguduiri uşurătoare, pe care nu ni le poate procura altădată decât căldura fermecătoare a unui trup de femeie?” (417).
