notă: Hugo din Saint Victor transmite un ideal de valorizare soteriologică a muncii intelectuale, oferind în Didascalicon o tabelă a ştiinţelor şi o antropologie a desăvârşirii spirituale prin intermediul lecturii. Turnura hermeneutică a culturii augustiniene a timpului său este dublată la Hugo de o lectură simbolică a cărţii naturii, unde creaţia este identificată cu o scriitură a degetului lui Dumnezeu, iar condiţia spirituală a omului este exprimată într-un pas esenţial al ei prin valoarea lecturii formatoare.
text, pp. 317-319: Apendice, despre cele trei subzistenţe ale lucrurilor:
„Există trei moduri de subzistenţă a lucrurilor: în act, în intelect, în mintea divină, altfel spus în raţiunea divină, în raţiunea umană, în ele însele. În ele însele trec fără subzistenţă, în intelectul omului ele chiar subzistă, dar totuşi nu sunt imutabile, iar în mintea divină subzistă fără vreo mutabilitate.
Apoi, ceea ce este în act este imaginea a ceea ce este în mintea omului, iar ceea ce este în mintea umană este imaginea a ceea ce este în mintea divină. După mintea divină a fost făcută creatura raţională. După creatura raţională a fost făcută creatura vizibilă. De aceea, orice mişcare şi conversie a creaturii raţionale trebuie să fie către mintea divină, tot aşa cum orice mişcare şi conversie a creaturii vizibile este către creatura raţională.
La fel cum omul, când a conceput cu mintea ceva, ca să poată arăta şi altora ceea ce doar sieşi i-a fost cunoscut, zugrăveşte un exemplu exterior iar apoi, pentru o mai mare evidenţă, expune prin cuvinte în ce mod ceea ce a fost prezentat printr-un exemplu concordă cu gândirea lui, tot astfel şi Dumnezeu, dorind să îşi arate înţelepciunea sa invizibilă, a reprezentat modelul lui în mintea creaturii raţionale şi de aici, făcând creatura materială, i-a arătat ei în exterior cum ar fi în interior. Prin urmare, creatura raţională a fost făcută pe primul loc, după asemănarea raţiunii divine, fără mediere. Iar creatura materială a fost făcută după asemănarea raţiunii divine, prin medierea creaturii raţionale.
De aceea se spune în Geneza cu privire la îngeri, cu termenul de lumină: Dumnezeu a zis: să fie lumină: şi a fost lumină. Cu privire la celelalte lucrări ale lui Dumnezeu, se spune: Dumnezeu a zis: să fie. şi aşa a fost. Iar apoi se adaugă: şi Dumnezeu a făcut, deoarece natura angelică a fost mai întâi în raţiunea divină prin dispunere, apoi a început să subziste în ea însăşi prin creaţie. Dar celelalte creaturi au fost mai întâi în raţiunea lui Dumnezeu, apoi au fost făcute în gândirea îngerilor, şi în cele din urmă au început să subziste în ele însele. Cuvintele: Dumnezeu a zis: să fie se referă la mintea divină; aşa a fost se referă la intelectul îngerilor, iar cuvintele: şi Dumnezeu a făcut se referă la actul lucrurilor.”
Hugo din Saint Victor, Didascalicon, despre studiul lecturii, ediţie bilingvă, text latin stabilit şi introducere de Dominique Poirel, traducere în limba română de Laura Maftei, îngrijire critică şi notă introductivă de Alexander Baumgarten, Ed. Polirom, colecţia „Biblioteca Medievală”, Iaşi, 2013, 351 p.
