Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich), „Viaţa ficţiunii după o revoluţie” (1)

Domnule Oscar Rohrlich,

Ieri nu ţi am scris fiindcă mi s a comunicat că s a prăpădit Bravu (nume de cod din „Bravo“, era de un entuziasm permanent); l am avut aproape din ilegalitate şi l am ajutat să promoveze până sus în Uniunea Scriitorilor; ţinea foarte mult la Cosaşu, mi l recomanda ca pe o mare speranţă a realismului socialist, vedea peste tot speranţă. Ţin bine minte că mi a trimis o schiţă a lui, cu un agitator pe care îl căuta în tot oraşul, nu l găsea, se ducea prin toate casele pe unde trecuse şi toţi îl vorbeau de bine; Bravo pusese s o citească la Uniunea Scriitorilor, în faţa celor mai celebri, cu Beniuc în frunte, ca să înveţe cum trebuie să scrie; nu e printre hârtiile mele, înseamnă că am aruncat o. Ştiam că e pierdut; zilele trecute m a sunat ca să mi ceară să i cânt prima strofă din Internaţionala; i am explicat că sunt prost dispus şi nu am chef de glume; nu s a supărat, nu a insistat. Toată ziua m am gândit la el şi la fosta lui soţie, cea mai frumoasă femeie dintre toate ziaristele noastre.
cosasu

Revin: nu am cerut excluderea lui din redacţie dintr un instinct precis, aproape mecanic – sunt recunoscător, în tăcere, chiar şi unui necunoscut, care m a ajutat fie şi involuntar; fără să ştie, îmi făcuse un mare serviciu cu o scrisoare trimisă din armată la Scânteia, în care o critica pe Maria Banuş pentru câteva poezii din Viaţa Românească; o critica pentru că nu mai regăsea suflul revoluţionar şi se preocupa doar de persoana ei. Scrisoarea semnată de soldatul fruntaş Radu Costin îmi fusese adusă de fosta tehnică a Comitetului Central pe vremea lui Foriş; o salvasem după ’44, trimiţând o să lucreze la secţia scrisori a Scânteii; ei i se păruse deosebită şi mi a trimis o imediat; pe mine m a încântat; am indicat să fie publicată urgent şi aşa s a declanşat lupta împotriva intimismului mic burghez – sintagmă teoretică găsită de mine, necunoscută în critica noastră literară. Cred că mai ţii minte ce succes a avut: era o dovadă strălucită a forţei cu care oamenii simpli – nu un intelectual, ci un soldat – se implicau în problemele noii literaturi; scrisoarea a fost dezbătută la Uniunea Scriitorilor două zile şi două nopţi, celebrele „nopţi din iunie“ (1951).

Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich)
Viaţa ficţiunii după o revoluţie

Polirom, Iaşi, 2016

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *