Vei spune

Vei spune cã un chip prins într-o pozã
Va fi întotdeauna lângã tine,
Dar ochii ce se uitã dintre rame
Îşi pierd treptat culorile privirii
Şi zâmbetul care-ncãlzea obrazul
Se şterge-n timp, furat parcã de ceaţã.

Unde începe fruntea? Unde-i pãrul?
Din umeri a rãmas numai un abur…

De vinã e lumina care intrã
Pe geam sã ia trecutul din contururi,
Fãcând din tot ce-a fost o cale albã.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *