„Prin adaptarea lor extraordinară la mediu, casele bioclimatice sunt precum plantele” – Interviu cu arhitectul Oudai al Zubaidi

Mişcarea ecologistă este tot mai puternică în Occident şi, prin difuziune, ea capătă rădăcini tot mai puternice şi în România. A trăi în armonie cu natura este unul dintre principiile pe care din ce în ce mai multă lume îl proclamă ca fiind esenţial. Cum reuşim însă concret să punem în aplicare un asemenea principiu?

Multă atenţie a fost acordată alimentaţiei şi activităţii fizice. Puţini sunt însă cei care şi-au îndreptat atenţia şi asupra locuinţelor tradiţionale, ca exemple ilustrative ale armoniei în care omul poate trăi cu natura, îmblânzindu-i forţa fără a o distruge.

Oudai al Zubaidi, arhitect român de origine irakiană, este unul dintre aceşti oameni care au văzut în locuinţele tradiţionale, bioclimatice, un bun exemplu din trecut pentru cum poate trăi omul în armonie cu natura. Pregăteşte chiar o teză de doctorat pe acest subiect, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, din Bucureşti.

LaPunkt vă invită să aflaţi mai multe despre el, despre locuinţele bioclimatice şi despre cum putem reînvia preţioasele învăţături pe care omul le-a obţinut din contactele sale cu mediul înconjurător în mii de ani şi pe care suntem în pericol să le uităm, vrăjiţi de fantasmele uneori nocive ale modernităţii.

LaPunkt: Cum aţi ajuns în România şi cum aţi început studiul caselor bioclimatice?

Oudai al Zubaidi (O.Z.): Am ajuns în România în februarie 1982. Ar fi trebuit să plec la studii în Australia, dar, ca urmare a războiului cu Iranul, plecările în scop de studiu în acea zonă au fost suspendate. Întâmplător, un membru al familiei mele cunoștea pe cineva care făcuse medicina în România şi mi-a propus să vin în schimb aici.

Am acceptat, pentru că îmi doream mult să studiez arhitectură. M-am născut într-o casă bioclimatică, care se afla la kilometrul 0 al Bagdadului, iar în cartierul unde m-am născut locuiau oameni care se ocupau cu realizarea de produse bioclimatice: scaune din tulpină de curmali sau un fel de perdele din frunzele curmalilor care făceau ca aerul trecut prin ele să fie răcoros și umed. De acolo mi-au venit ideea şi dorinţa de studia case tradiţionale bioclimatice şi de a realiza chiar construcții moderne cu materiale actualizate și adaptate după principii bioclimatice: în loc să folosesc betonul, am folosit BCA cu două straturi (un strat de protecţie cu găuri de ventilaţie, izolaţie termică cu sticlă spongioasă, abia apoi construcția în sine).

Şi aşa, pentru ideea mea, am ajuns în România. Când am sosit, zăpada era înaltă de un metru, nu mai văzusem aşa ceva, a fost o mare surpriză. Eu doream să fac studii bioclimatice pentru zonele toride, asemănătoare Saharei, și mă întâlneam în schimb cu zăpada.

LaPunkt: Deci doreaţi de la început să studiaţi locuinţele tradiţionale bioclimatice şi aţi venit să faceţi asta în România unde, până la urmă, aţi şi rămas.

O.Z.: Da. Mai întâi am învăţat limba română, la un modul special, la Timişoara. A durat doar șase luni, pentru că ajunsesem târziu, dar am reuşit, am luat chiar 10 pentru că am tratat un subiect referitor la substanţele petrochimice şi ştiam foarte bine domeniul, venind din Bagdad, dintr-o regiune bogată în petrol. După ciclul pregătitor de limbă, am studiat arhitectura la „Ion Mincu” în Bucureşti şi, ulterior, am absolvit, am profesat, sunt membru în Ordinul Arhitecţilor din România.

În plan personal, am cunoscut o româncă încă din 1982, cu care m-am căsătorit şi cu care am doi copii. După finalizarea cursurilor, în 1989, m-am întors pentru trei ani în Irak, dar din cauza războiului am revenit în România şi am continuat studiul locuinţelor bioclimatice, astfel încât în prezent realizez chiar o lucrare de doctorat despre ele, la „Ion Mincu”.

Oudai

LaPunkt: Care este ideea principală a funcţionării acestor locuinţe bioclimatice, pentru care, iată, aţi ajuns în cele din urmă să locuiţi în România?

O.Z.: În Irak, locuinţele bioclimatice tradiţionale au ca principală funcţie menţinerea unei temperaturi relativ joase. Sunt utile de asemenea pentru protecţia împotriva furtunilor de nisip, deoarece majoritatea străzilor orașului sunt sub formă de curbă şi permit o circulaţie a aerului care, pe de o parte, produce răcoare, pe de alta, împiedică creşterea intensităţii curenţilor de aer care formează furtunile de nisip.

Atât în cazul caselor individuale, cât şi al aşezărilor, totul se bazează pe principiul direcţionării curenţilor de aer şi al elementelor naturii, în general.

LaPunkt: Puteţi detalia cum este pus în practică acest principiu la locuinţele tradiţionale bioclimatice din Irak?

O.Z.: Da. Vântul este „captat” şi direcţionat prin conducte către subsolul casei. Acolo este răcoare, se află de asemenea şi un puţ care comunică în curtea interioară. Aerul rece din subsol este direcţionat apoi către toate camerele casei.

Există mai mulţi factori. Primii doi sunt diferențele de presiune și sistemul de ventilație, care utilizează balcoanele şi turnurile speciale pentru captarea vântului, dar şi pentru bucătării și băi. De asemenea, contribuie mult şi planul casei, organizat în jurul mai multor axe.

Intervine aici religia: cea mai importantă axă este cea direcţionată spre Mecca. Mai sunt şi alte reguli constructive derivate din credinţele religioase: de exemplu, femeile trebuie să fie ferite de musafiri, astfel încât camerele pentru femei sunt sus și au ieșire către stradă prin balcoane realizate din îmbinarea fără cuie a bucăților de lemn. Din aceste balcoane, femeile pot vedea în afară fără să fie văzute.

Toate elementele constructive ţin însă seamă de principiul general: utilitarul este îmbinat armonios cu credinţa. Astfel, la parapeţii balcoanelor se pun într-un anumit fel vase cu apă: în acelaşi timp, aerul preia umiditatea, iar apa de băut este la o temperatură mai scăzută decât cea atmosferică. La fel există şi la subsol vase de lut umplute cu apă, de unde bea toată familia, deoarece lichidul este mult mai rece.

346

LaPunkt: Se pot construi astfel de case cu materiale moderne?

O.Z.: Nu este nici bine, nici necesar. Se folosesc în principal argila arsă, lemnul și varul. Nu există foarte multe îmbunătăţiri care să poată fi adăugate modelului tradiţional. Dacă aceste case au şi saună, încălzite cu ajutorul unui coș special? Mai mult, aceste case sunt construite în așa fel încât să adăpostească toată familia, cu amenajări speciale pentru femei și organizate de o asemenea manieră încât să poată găzdui toate evenimentele importante pentru o familie, precum nunțile, de pildă.

LaPunkt: Așadar, pledaţi mai degrabă pentru revenirea la casele tradiţionale. Pot fi ele adaptate la cerințele modernității?

O.Z.: Da. Oamenii sunt mai deschişi astăzi către valorile tradiţionale pentru că au văzut cum utilizarea exagerată a tehnologiei moderne a făcut ca în Bagdad să apară clima deșertică şi poluarea semnificativă. Înainte, în fiecare curte creșteau rodii, curmali, portocali. Acum nu mai este posibil decât cu un oarecare efort. Poţi avea internet şi electricitate având în acelaşi timp însă şi toate avantajele tehnicilor constructive tradiţionale.

LaPunkt: Dar orașele construite după principiile care funcţionează la casele bioclimatice, cum se împacă ele cu circulația mașinilor, de pildă?

O.Z.: Pentru aceasta am proiectat structuri subterane. Se pot folosi parcări subterane sau combinații de tipul alternării cartierelor cu parcările, aliniate paralel.

Cu mai multă imaginaţie, tradiţia și istoria foarte vechi ale unor asemenea case pot fi valorificate în modernitate. Musulmanii au împrumutat modelele de la înaintaşii lor până înapoi la sumerieni. Şi elementele de estetică și cele de funcționalitate, care adeseori coincid, ca în cazul decoraţiunilor turnurilor de ventilaţie, care au rol şi în direcţionarea aerului, pot fi urmărite departe în trecut.

(18)bis

LaPunkt: Deci principala utilitate a locuinţelor bioclimatice este pentru zonele calde și cele deșertice? În Europa s-ar plia probabil doar în zona mediteraneană.

O.Z.: Locuinţele bioclimatice sunt specifice fiecărei zone. Locuinţa tradiţională a unei zone nu poate fi mutată în altă zonă. De exemplu, trebuie să ținem cont că sunt două tipuri de zone calde: cele uscate și cele umede. Turnul de ventilaţie este diferit ca grosime în cele două zone, pentru că umiditatea trebuie reglată diferit.

Este ușor să faci case bioclimatice și în zonele reci. Cunoaștem faptul că romanii se ajutau de elemente din natură atunci când venea vorba de așezările lor. Aceștia își construiau uneori casele deasupra unor izvoare termale calde. În locuințele din zonele deșertice se aplică principiul invers. Eu am studiat casele bioclimatice din foarte multe zone ale lumii. De exemplu, casa țărănească a românilor este o casă bioclimatică fiindcă șopronuul este orientat spre sud, unde bate soarele, pentru încălzire. Pereții au cât mai puține ferestre către nord, iar sobele trec dintr-o cameră în alta pentru a încălzi mai multe camere.

Locuințele tradiționale sunt cele mai bune exemple de case bioclimatice şi este normal ca tehnicile de construcţie să varieze de la regiune la regiune.

LaPunkt: Constructorul trebuie să cunoască și să înțeleagă foarte bine zona în care vrea să realizeze astfel de case.

A.Z.: Bineînțeles. Prin adaptarea lor extraordinară la mediu, casele bioclimatice sunt precum plantele. Mutate din mediul lor originar, casele nu pot fi utilizate. Eu am în România un curmal de 20 de ani. Are doar 1,5 m. Dacă acesta era plantat în Irak, până acum puteam să mă urc în el, putea să aibă 10 m. L-am protejat cum am putut mai bine, dar nu s-a înălțat mai mult pentru că nu este în mediul lui.

221bis

De altfel, tocmai pentru că sunt conştient de această diversitate, în teza mea de doctorat voi cuprinde și niște capitole în care fac comparații între casele bioclimatice irakiene şi cele din alte zone – iglu-uri, casele din Africa, casele româneşti tradiționale – urmărind relaţiile lor cu medii înconjurătoare diferite.

Adaptările societăţilor tradiţionale la mediu pot fi reparate nu doar la nivelul locuinţelor, ci în toate aspectele definitorii ale existenţei. Problemele de ordin cultural sunt tot dezvoltări ale unor aspecte care ţin de bioclimatică. De exemplu, arabii stau pe jos, pentru a avea mai multă răcoare, iar europenii stau pe scaune, tocmai pentru a se feri de răcoare. Când aceștia ajung să se întâlnească cu diferite ocazii, cum trebuie procedat?

Și în ceea ce privește hainele se întâmplă același lucru. În Orient, femeile sunt cel mai des îmbrăcate în negru pentru a păstra umiditatea, iar voalul ajută de asemenea ca umiditatea să nu dispară.

LaPunkt: Revenind la casele bioclimatice, sunt curios să aflu cum se poate încuraja construcția acestor case, în această perioadă în care, cel puțin în România, lumea este încântată de betoane?

O.Z.: Sunt numeroare posibilităţi de încurajare a construcţiei unor asemenea case. De pildă, a luat naștere de ceva vreme conceptul de arhitectură sustenabilă.

Există varianta caselor bioclimatice care folosesc energii active, în propria mea accepţiune, cum sunt casele sustenabile construite la Politehnică. Dar ele prezintă mai multe inconveniente: necesită investiții foate mari, consumă enorm, au nevoie de multă tehnologie, dau locatarului sentimentul că se sufocă prin design-ul lor.

Casele bioclimatice tradiţionale, care folosesc pasiv energiile, sunt mai ieftine, mai armonioase, mai prietenoase cu mediul atunci când sunt distruse.

Cu toate acestea, la nivel european sunt încurajate exclusiv locuinţele sustenabile din prima categorie, în pofida costurilor mult mai ridicate şi a celorlalte dezavantaje.

LaPunkt: Considerați că ar fi trebuit să fie incluse în categoria locuințelor sustenabile și acele case care folosesc energii pasive?

O.Z.: Evident! Aceasta poate fi şi o recomandare către autorităţile publice, să încurajeze deopotrivă identificarea de noi tehnologii, dar să susţină şi proiecte care să pună în valoare şi să sprijine construcţia caselor tradiţionale, care utilizează principiile bioclimatice.

Până la urmă, viitorul rezidă în buna exploatare a tradiţiilor.

 

Interviu realizat de Liviu Iancu

Un comentariu

  1. Israa alzubaidi says:

    Wonderful

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *