Ziceam mai demult că un guvern de tehnocrați nu poate să fie o soluție democratică pe termen lung. Guvernul este un organism politic și, ca orice organism politic, trebuie să fie condus de politicieni. Adică, de oameni aleși în cadrul unor alegeri sau care au susținerea unor partide legitimate de votul oamenilor.
Numai că politica și politicienii au devenit sinonime cu incompetența și corupția. Iar oamenii vor cu disperare soluții alternative. Că sunt tehnocrați, independenți, germani, intelectuali, tineri frumoși sau mistici ortodocși, nu contează, numai politicieni să nu fie. Și să nu facă politică. Să facă ce vor ei, dar nu politică.
Într-un articol de săptămâna trecută publicat în europunkt.ro, Eugen Stancu se întreba dacă independenții și partidele noi pot fi alternativa la actualul sistem de partide din România. Iar răspunsul pe care îl lăsa să se întrevadă printre rânduri era un pesimist probabil că nu. În 2012 sau 2008 aș fi fost de acord cu el. Astăzi, însă, nu.
Sistemul de partide românesc s-a stabilizat în anul 2000 și, de-atunci încoace, cele trei partide mari, PSD, PNL și fostul PD, și-au împărțit plăcinta politică între ele. Partidele noi au fost mai degrabă suplimente pentru majorități de guvernare sau niște vehicule temporare pentru diverși migratori. Niciunul dintre partidele noi nu a reușit să își asigure un suport real și durabil în rândul populației. Niciunul nu a rezistat mai mult de un ciclu electoral.
Contra-argumentul meu la pesimismul lui Eugen pleacă de la o problemă pe care partidele mari o ignoră de 15 de ani încoace și care acum pare să le fi prins în sfârșit din urmă – epuizarea resursei umane.
Este suficient să ne uităm la structurile de conducere ale celor două partide mari pentru a realiza dimensiunea problemei. Niciunul nu reușește să propună alegătorilor lideri capabili să le capteze speranțele, oricât de naive și efemere ar fi acestea. Niciunul nu are o politică profesionistă de pregătire a cadrelor. Și, marea problemă, niciunul nu reușește să mai atragă oameni de valoare din societate. Din cauza crizei cronice de credibilitate, partidele mari nu mai reprezintă o soluție acceptabilă pentru oamenii care vor să se implice în viața publică. Ca atare, în vreme ce societatea românească se mișcă din ce în ce mai repede, partidele mari au încremenit în timp, incapabile să se reformeze și să se modernizeze.
În acest context, partidele noi au o șansă reală să deschidă o breșă în monopolul instituit în urmă cu 15 ani de cele trei, actualmente două, partide mari. Pot deveni acea gură proaspătă de oxigen pe care societatea o căută cu disperare ca alternativă la actuala clasă politică. Ele pot aduce în politică oameni noi, oameni care, altfel, ar fi preferat poate să își vadă de job-uri, de afaceri, de familie. Marele lor avantaj este acela că nu fac încă parte din sistem. Nu sunt parte a „politicului”.
Modificarea legislației, care permite acum înființarea unui partid politic cu numai trei membri, eliminarea condiției de teritorialitate, finanțarea de stat a campaniilor electorale, limitarea destică a cheltuielilor de campanie, toate acestea creează un teren electoral mult mai avantajos partidelor noi în 2016 decât în 2012 sau 2008.
Sigur, nu mă aștept ca partidele noi să câștige mari primării de municipii sau majorități parlamentare. Nu mă aștept nici ca partidele mari să dispară peste noapte. Dar mă aștept să vedem numeroase partide regionale. Mă aștept să vedem mulți candidați independenți. Mă aștept ca în unele regiuni, partidele noi să devină a treia forță politică în consiliile locale și județene și să devină actori importanți în formarea majorităților politice.
Alegerile din 2016 vor fi începutul. Adevărata bătălie pentru schimbarea sistemului de partide se va da în anii care urmează. Iar înfrângerea partidelor mari nu este o garanție și nici măcar ceva dezirabil în sine. Obiectivul nu trebuie să fie dispariția PSD sau PNL, ci modernizarea sistemului. Reformarea partidelor, înnoirea clasei politice, creșterea responsabilității politicienilor față de cei care i-au ales, acestea sunt lucrurile pe care trebuie să ni le dorim. Iar pentru asta, partidele noi au un rol major în 2016.
