Azar Nafisi, fostă profesoară la Universitatea din Teheran, stabilită în SUA, scrie despre opera de căpătâi a ayatollahului Khomeini, Principiile politice, filosofice, sociale şi religioase, din care ar rezulta că acesta n-ar fi fost chiar inocent în chestiunile sexuale:
Părţi din această carte au fost, într-adevăr, traduse, dar când au devenit subiectul glumelor pe la petrecerile din străinătate şi când cei de la ambasade au auzit că textele erau citite nu pentru edificarea personală a cititorului, ci pentru divertisment, aceste texte au devenit greu de găsit. Unde mai pui că traducerea mea este extrem de exactă – e plină de referinţe şi de trimiteri la operele altor personalităţi. Ştiaţi că una dintre metodele de a vindeca apetitul sexual al unui bărbat ar fi sexul cu animalele? Şi-apoi, mai avem problema relaţiilor sexuale cu puii de găină. Trebuie să răspundem în acest context la întrebarea dacă bărbatul care a făcut sex cu puiul poate să-l mănânce. Conducătorul nostru iubit ne-a luminat cu răspunsul la această dilemă: nu, nu poate, nici el, nici vreo rudă apropiată, nici vecinul de alături, dar este perfect în regulă să mănânce puiul în discuţie vecinul care locuieşte la două case distanţă.124
Gazda mea la Maşhad nici nu voia să audă despre aşa ceva şi spunea că, după ce pleacă din Iran, oamenii inventează tot felul de lucruri. Dar Nafisi povesteşte cu amărăciune în cartea ei felul în care s-a schimbat Iranul după Revoluţia Islamică şi despre cât de nedreptăţite sunt femeile. De altfel, la două zile după ce am ajuns la Maşhad, au fost interzise măsurile contraceptive. Femeile sunt lovite din nou, dar în acelaşi timp ele încep să devină tot mai influente în universităţi, unde sunt majoritare şi de unde ar putea începe la un moment dat o schimbare.
Înainte să plec din Maşhad, am primit de la gazda mea o statuetă de douăzeci de centimetri, din alamă, care îl înfăţişează pe Darius I, regele persan care a luat bătaie de la greci la Marathon şi care a ajuns până la Marea Neagră. Am înghesuit-o în rucsac, gândindu-mă că era tot ce-mi lipsea din bagaj. Acum o ţin pe birou, o copie ieftină a basoreliefului de la Persepolis. Cu faţa prelungă, nasul ascuţit, Darius cel Mare stă încremenit în faţa mea. A împins graniţele Imperiului Persan în Europa, dincolo de Peninsula Balcanică, la nord de Dunăre. Din Punjab până în Egipt, peste Asia Centrală, Caucaz şi Turcia de azi, Darius controla Drumurile Mătăsii până la Marea Neagră şi Mediterana.
Sabina Fati,” Singură pe drumul mătăsii. 80 de zile, 15 000 km, 2 500 de ani de istorie”, Humanitas, 2015
