Priimirea domnului Alexandru II
După sosirea Măriei sale la Calafat, am ordonat să se dea signalul promis paşei. Îndată ce s au văzut signalul la Vidin, la moment s au iluminat toate bateriile cetăţii prin torţe, slobozind fieşcare baterie câte 21 de salve de tunuri. A doua zi un paşă au venit cu trei şalupe, din care una era canonieră, cea destinată pentru domn. Înfăţişându se la domn, l au salutat pe Măria sa de bună venire în numele paşei, adăogând că şalupile sunt puse la dispoziţie Măriei sale. Vodă i au mulţumit, zicându i că după sfinţitul soarelui va merge la Vidin. (Turcii se aflau în ramazan, postul lor, în care nu le este permis nici a mânca, nici apă a bea, nici a fuma până după sfinţitul soarelui, şi ca să nu jeneze pe turci văzând pe alţii că trag ciubuce şi el să nu poată.)
Către seară, vodă s au îmbarcat cu toată suita sa. În suită era fratele Măriei sale cel mare, banul Mihalache Ghica – ministru de interne, fratele său cel mic, spătarul Costache Ghica – ministru de răzbel, vornicul Costache Cantacuzino – ministru de externe, spătarul Bibica, un grec bătrân ruda Măriei sale (îl luase ca dragoman), adiutanţii domneşti colonelul Năsturel Herescu, colonelul viconte Gramont, colo¬nelul Horbaţki – comandirul regimentului I, maior Costache Fălcoianu – adiutant şi prefect al Craiovei, maiorii Alecu şi Tudorache Popeştii, maiorul Mănescu şi eu, cu ofiţerii ştabului batalionului al II lea. Până la Vidin am mers supt bubuitul tunurilor. La marginea Dunării erau aşezate patru, cinci regimente de infanterie în linie de război, cu muzicile în flancuri, şi patru, cinci paşi în capul oştirii.
Amintirile colonelului Lăcusteanu
Text integral, stabilit după manuscris
Text stabilit, note şi indici de Rodica Pandele Peligrad
Prefaţă de Mircea Anghelescu
Au prezentat armele şi vodă i au trecut în revizie. Trei armăsari erau gata pentru câteştrei fraţii ca să i aducă la palat. Aveau neşte valtrapuri de catifea roşie până la genuchile calului şi par¬semate cu bucăţi de aur, frânele asemenea. Desigur că armă¬sarii sultanului nu putea fi mai împodobiţi. Vodă nu au voit să încalice şi am intrat pe o portiţă mică a cetăţii, care conducea la palatul paşei. La capul scării îl aştepta Husein paşa. Îndată ce s au apropiat vodă i au făcut trei temenele, lăsând mâinile până la genuchi. Vodă i au întors alte trei, lăsând mâinile pân în pământ, iar noi, cei din suită, numai l am salutat. Turcul avea o suită numeroasă, ca de o sută de persoane. Apoi paşa au mers înainte, conducând pe vodă într un chioşc al palatului. După ce au schimbat câteva cuvinte de etichetă cu oaspele său s au retras, rugându l să se facă comod (noi toţi eram în plină uniformă). Domnul au scos mondirul şi s au îmbrăcat cu un palton.
