Un amărât

femeie cu creier de mătase

sunt iarăşi

febril de rău şi trist

mi-e poftă de vin de dame grase

ca într-un şlagăr neorealist

numerotez cu grijă papagalii

şi timpul cade excitat

pe spate

ţipă la mă-sa copilul vali

ce poartă iarna haine perforate

am să îţi spun cam tot ce vreau să fac

să nu mă crezi beteag de sentiment

acuma plec să-mi satisfac

un amărât de timp prezent

-Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *