Discipolii lui Grouchy

A rata, înseamnă să nu atingi o ţintă pe care ţi-ai fixat-o, să nu continui o traiectorie pe care ţi-ai propus-o, să te abaţi inexplicabil de la direcţia pe care îţi doreai să o urmezi. A rata, înseamnă să-ţi tremure mîna, dacă te pregăteai să devii cel mai extraordinar arcaş al parţilor. A rata, înseamnă să-ţi şovăie voinţa în faţa ispitelor, lăsîndu-te pradă amăgirii simţurilor atunci cînd îţi imaginai că eşti gata să ocupi postul vacant al unui Sfînt Antonie postmodern. A rata, înseamnă să-ţi foloseşti greşit şperaclul, dovedindu-te incapabil să-ţi faci drum către un tezaur pe care te pregăteai să-l jefuieşti. A rata, înseamnă să ai probleme de memorie tocmai atunci cînd te pregăteşti să închei un discurs fulminant împotriva lui Demostene, uitînd chiar grandioasa tiradă din final. A rata, înseamnă să nu-i poţi zdrobi pe englezi la Waterloo, în ciuda unui plan genial, din pricina neghiobiei lui Grouchy.

Dar a rata mai poate să însemne şi altceva : să nu împlineşti speranţele pe care alţii şi le pun în tine, să dezamăgeşti aşteptările unor necunoscuţi, să nu atingi acele performanţe pe care le socoteau fireşti pentru tine, să rămîi mereu sub ştacheta invizibilă pe care au fixat-o, aşteptîndu-ţi cu emoţie pregătirile pentru săritura în înălţime. Poţi să nu-ţi doreşti nimic, să nu-ţi fi propus niciodată vreun ţel, să fii lipsit pînă şi de cel mai mărunt impuls agonistic, căci, fără să o ştii, cei care se află în spatele tău, cei care-ţi pîndesc cu febrilitate mişcările, nu vor pregeta să te judece, punîndu-ţi în cîrcă propriile lor închipuri şi acuzîndu-te că le-ai înşelat nădejdile, dovedindu-te incapabil să le întrupezi idealurile, arătîndu-te guvernat de năzuinţe mărunte, lăsîndu-te zdrobit de avalanşa necruţătoare a mediocrităţii pe care, iată, nici tu n-ai fost în stare să o stăvileşti.

În consecinţă, par să existe mai multe tipuri de ratare, în funcţie de suprapunerea celor două perspective :

1. Ratat Ratatovici îşi propune să devină preşedintele Argentinei, urmîndu-i în funcţie doctorului Ubu. Cu toate astea, îl regăsim înainte de pensie în funcţia de director adjunct al unei bănci siciliene de provincie, ratîndu-şi obiectivul. Mătuşa lui Salamandra şi vecina Incarnacion credeau încă din copilărie că va face o carieră strălucită, însurîndu-se cu o frumuseţe locală şi ajungînd director al unei puternice companii transnaţionale. Ratatovici e doar vicepreşedintele unei bănci în prag de faliment şi a rămas un burlac convins, deci a dezamăgit aşteptările. Dublă ratare.
2. Ratat Ratatovici îşi doreşte să devină campion mondial la sabie şi pentru asta se pregăteşte de la vîrsta de zece ani. Îşi învinge pe rînd toţi rivalii locali, cîştigă de zece ori la rînd titlul de campion al celor două Americi, îşi mai adaugă în palmares şi alte trofee internaţionale, însă nu reuşeşte să se califice niciodată mai departe de sferturile de finală la un campionat mondial. Socotit cel mai bun sabreur al Argentinei, decorat şi ovaţionat, el îşi maschează cu greutate insatisfacţia, conştient că şi-a ratat obiectivul, chiar dacă toţi ceilalţi îl socotesc un exemplu de reuşită.
3. Ratat Ratatovici e un tînăr precoce, mereu cel mai bun, cel mai deştept, cel mai frumos. Admirat de toţi cei care ajung să-l cunoască, e socotit cel mai promiţător scriitor de limbă spaniolă de la Cervantes încoace deşi are doar 27 de ani. Cu toate astea, decide să renunţe la scris, străduindu-se să ducă o viaţă impecabilă din punct de vedere moral, dedicîndu-se practicării virtuţilor pe care le întîlnise numai în cărţi. Moare la 55 de ani, perfect împăcat cu sine, după ce trăise în deplină concordanţă cu obiectivul pe care şi-l fixase. Puţinii critici literari care şi-l mai amintesc vorbesc despre inexplicabila rătăcire care l-a privat de un mare destin literar, socotind că ar fi putut să devină cel mai mare scriitor al secolului XXI şi regretînd că a ratat o asemenea şansă.

Chiar dacă sînt socotiţi nişte paria, fiind lăsaţi cu totul în afara clasificărilor, osîndiţi să ilustreze ipostazele radicale ale ratării, parazitul, cinicul şi vagabondul trebuie să aibă parte de acelaşi tratament ca şi Ratat Ratatovici. Stau mărturie pentru ei Lucian din Samosata, Sloterdijk şi Cioran.