Dedublarea fluturilor

Fluturii sunt răi. Se nasc şi mor într-o secundă,

o secundă în care eu trăiesc ca femeie, o viaţă

abandonată. Cine mă mai vrea?

Mă uit la mine cum merg, cu pământul atârnat de glezne şi ochiul

drept pus peste ochiul stâng, văzând la aceeaşi distanţă, cum îi duc pe

toţi în spate de la botez până la înmormântare. Nu mă mai recunosc

şi prin pasărea topită din dreptul ochilor mei, mă întreb cum pot fi de

fiecare dată în acelaşi loc: în timpul care există în mine

şi într-un timp care moare

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *