SRS la debut

Editura Polirom a iniţiat, foarte recent, o nouă colecţie, cît se poate de binevenită, mă grăbesc să spun. Seria aceasta se intitulează „Studii româneşti”, este coordonată de Irina Livezeanu şi de Lavinia Stan şi apare (desigur) sub umbrela editorială invocată imediat mai sus, dar şi sub (co)tutela SRS „The Society for Romanian Studies”. Noua colecţie este, cum sugeram, întrutotul admirabilă şi – formulez o dorinţă, nu anticipez o inevitabilă stare de fapte -, ar merita o reflectare publică pe măsură. Aceasta „reuneşte monografii, culegeri unitare de studii semnate de un singur autor, precum şi volume colective ce reunesc contribuţii pe teme specifice studiilor româneşti. În cadrul colecţiei vor apărea traduceri ale unor cărţi publicate la edituri din străinătate, dar şi volume scrise în limba română. Ca metodă de evaluare, colecţia utilizează blind peer review pentru a selecta manuscrise de cea mai înaltă calitate, redactate într-un stil accesibil. Colecţia are în vedere volume cu relevanţă contemporană şi rigoare academică semnate sau coordonate de membrii Societăţii pentru Studii Româneşti.Înfiinţată în 1973 în Statele Unite, Societatea pentru Studii Româneşti (the Society for Romanian Studies – www.society4romanianstudies.org  ) este o asociaţie interdisciplinară care a ajuns să domine câmpul studiilor româneşti pe plan internaţional. Societatea reuneşte cercetători, studenţi, practicieni şi oficiali guvernamentali interesaţi de istoria, politica, sociologia, antropologia, economia, geografia, lingvistica şi cultura românească. În rândurile sale se află un număr mare de membri şi colaboratori care lucrează în diverse universităţi din România şi Republica Moldova şi din străinătate. Prin colecţia de carte „Studii Româneşti/Romanian Studies/Études Roumaines/Rumänische Studien”, SRS urmăreşte să aducă o contribuţie editorială constantă şi distinctă în acest domeniu ”, se menţionează în mesajul programatic care a însoţit primele apariţii editoriale care stau aşezate sub acestă , încă o dată, nouă umbrelă editorială.

Avem, mai precis, pînă acum – publicate în această vară la puţine zile distanţă unul de altul – două volume. Două ample şi foarte interesante studii care sînt foarte mult înrudite între ele; ambele au ca referinţă mişcările şi opţiunile (publice, politice) extremiste din interbelic şi din perioada Celui de-al Doilea Război Mondial de la noi, precum şi consecinţele practice ale acestora – teribile, multe atît de teribile încît adevărul lor crud, faptic este refuzat şi astăzi în anumite zone ale societăţii româneşti, inclusiv în anumite zone cu profil, să îi spunem, academic.

Seria de „Studii româneşti” de la Polirom a fost deschisă cu „Sfînta tinereţe legionară”: un studiu consistent, proaspăt, bine documentat, detaşat despre ceea ce autorul său, Roland Clark, denumeşte (aceasta este şi subtitlul cărţii) „activismul fascist în România interbelică”. Roland Clark, interesat de problematica naţionalismului, de teologie, de mişcările sociale şi culturale din Rusia şi Europa Centrală şi de Est, precum şi de tema Holocaustului în România, este şi autor al unei teze de doctorat care are ca tematică principală semnificaţia fascismului pentru membrii de rînd ai Legiunii Arhanghelului Mihail.

Cartea publicată de Polirom nu este, desigur, prima lucrarea de specialitate dedicată acestui subiect, în mod evident spectaculos – ca ofertă de cercetare – şi, deopotrivă, teribil – ca politică practică; însă cartea propusă de domnul Clark pune repede şi în mod distinct o diferenţă specifică între studiile de pe această linie de investigaţie / cercetare istorică. Avem de-a face, odată cu acest volum, cu un studiu care analizează Mişcarea Legionară nu doar şi nici în primul rînd „la vîrful” ei sau în privinţa evenimentelor majore care au punctat naşterea, creşterea şi decăderea acesteia; „Sfîntă Tinereţe Legionară” descrie şi analizează infrastructura Mişcării Legionare, scanează direcţiile – la un nivel pe care aş îndrăzni să îl desemnez cu termenul de „capilar”,  – în care aceasta era prezentă. Tematica legionaristă – cu decupaj temporal privilegiat pentru interbelic – este scanată pe foarte multe „etaje”, inevitabil în sens calitativ şi într-unul cantitativ. Un inventar sumar: congresele studenţeşti şi spiritul vremii; violenţa şi tribunalele; caminele studenţeşti şi legionarismul; ţăranii şi legionarii; muncitorii, meseriaşii şi legionarii; echipele morţii; presa politică şi aparatul de propagandă de specialitate; taberele de muncă; activismul bisericesc şi mişcarea legionară; ritualurile de îngropare a martirilor. Efortul de documentare pentru a da temelor inventariate mai sus un contur substanţial – cum e cazul, mă grăbesc să consemnez aceasta cu plăcere, cu fiecare dintre capitolele şi subcapitolele acestei cărţi – este, aşa cum se poate uşor intui, impresionant. Rezultatul este şi el pe măsură – ţinem în mînă, odată cu această carte, una dintre cele mai „colorate”, mai nuanţate şi mai dense lucrări despre subiectul în discuţie. De altfel, Dennis Deletant, unul dintre cei care recomandă călduros acest studiu, remarcă, în termeni juşti, chiar specificul acestei analize instituţionale sui generis şi rafinate făcute de Roland Clark Mişcării Legionare din România: „Roland Clark a folosit cărţi rare şi serii integrale ale ziarelor interbelice,  manuscrise şi documente nepublicate, transcrieri ale interviurilor cu martori oculari ai evenimentelor analizate. De o importanţă particulară sunt dosarele din arhivele naţionale româneşti care reprezintă o sursă incomparabilă pentru istoria mişcării legionare”.

clark coperta solonari coperta

„Purificarea naţiunii. Dislocări forţate de populaţie şi epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944” este un excelent complement al volumului semnalat mai sus. Cartea, a doua în seria Polirom-SRS, îl are ca autor pe Vladimir Solonari, doctor în istorie al Universităţii de Stat din Rusia, actualmente profesor asociat la University of Central Florida. Subiectul este tare, a fost extrem de sensibil pentru istoria României şi este şi acum departe de a fi privit cu detaşare, chiar dacă, în ultimele aproximativ două decenii s-au făcut progrese relevante în direcţia adevărului extrem de neplăcut: şi anume, una dintre teribilele politici oficiale ale statului român,  „purificarea etnică” în perioada în care România a fost aliata Germaniei naziste (adică, între iulie 1940 şi august 1944).

Vladimir Solonari îşi ghidează discursul în această cercetare pe care o avem disponibilă, iată, şi în limba română orientîndu-se şi după  (sau în mod decisiv după) următoarele borne: a) guvernul român a pus în practică politici de epurare etnică; b) purificarea etnică a avut o componentă violentă foarte pregnantă şi a inclus masacre şi pogromuri; c)politicile de purificare etnică nu au fost puse în practică în primul rînd la presiunea Germaniei naziste (aliată a României, în acea perioadă), ci au fost urmarea unor acte de voinţă internă. Referitor la acest ultim punct, ipoteza de cercetare pe care construieşte şi pe care o argumentează autorul este aceea că românii, la nivel oficial, nu numai că imitau metodele şi politicile naziştilor. „Adaptarea lor la o asemenea lume a implicat o reinterpretare creativă a doctrinei naziste, ce avea rolul de a se potrivi intereselor României, aşa cum le înţelegeau ei”. Vl. Solonari menţionează notele care diferenţiază practica politică extremistă a românilor conduşi de Antonescu şi nazişti (bunăoară, modul de împărţire a bunurilor lăsate de evreii români deposedaţi sau felul specific de a înţelege teoria rasială nazistă). „Programul urmat de români a izvorît mai mult din gîndirea naţionalistă radicală românească din perioada interbelică decît din doctrina nazistă în sine”, consideră istoricul Vladimir Solonari.

Concluzia acestui volum este memorabilă şi asupra ei merită să reflectăm cu atenţie şi cu bună credinţă. Chiar dacă această concluzie este una dură, liniile de argumentare de care face uz istoricul în această carte nu puteau duce decît către aşa ceva: în metarie de purificare etnică, „incertitudinile şi soarta războiului i-au împiedicat pe liderii români să-şi implementeze integral proiectul iniţial, dar mica parte pe care au reuşit să o pună în aplicare este suficientă pentru a ne îngrozi. Şi, cu cît aflăm mai multe despre viziunea lor asupra României în Europa postbelică dominată de nazişti, cu atît avem mai puţine motive să regretăm că nu au reuşit să o transforme în realitate. Preţul pe care cetăţenii României şi, în primul rînd, toţi evreii şi celelalte minorităţi naţionale ar fi trebuit să îl plătească pentru împlinirea acestor fantezii naţionaliste ar fi întrecut orice s-a consemnat vreodată în istoria României moderne”.

Din nou: un (dublu) debut consistent al unei noi colecţii –preţioase pentru istoria ideilor de la noi. O colecţie de urmărit cu cea mai mare atenţie şi la următoarele titluri! Aria tematică acoperită de cei care fac parte din SRS ori de către cei care gravitează în jurul acestei asociaţii este cu adevărat impresionantă; este firesc, prin urmare, ca următoarele (posibile) titluri să întărească şi mai mult o idee extrem de generoasă, aşa cum este ideea acestei noi colecţii.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *