Cel mai probabil statul român nu ar trebui să aibă viziuni singulare în ceea ce privește Republica Moldova, însă o unitate a ideilor ar fi bine să existe. Pe termen scurt, o divergență a opiniilor, o naivitate a discursului politic mai poate să existe dar, pe viitor, România are nevoie de o viziune mai profundă față de Moldova.
Un proiect care poate a trecut puțin neobservat prin fața ochilor noștri și prin fața opiniei publice este proiectul Go for Moldova inițiat de Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) (mai multe detalii aici-). Proiectul în ansamblu se referă la o aprofundare a relației dintre România și Republica Moldova din prisma capitalului, a resursei umane și a proiecției unui viitor pentru tinerii basarebeni.
Solidaritate și schimbare
Bineînțeles, proiectul nu uită de dimensiunea geopolitică sau politico-diplomatică a relației, care oricum este deja bine conturată. Eu aș vrea totuși să scot în evidență paragraful referitor la tineri, respectiv: ”Oferirea unei alternative realiste şi pe termen lung pentru tinerii din Republica Moldova”. Se cunoaște foarte bine faptul că tinerii pot reprezenta o resursă valoroasă și un motor important pentru schimbare. Valorificarea acestei resurse este cheia. Ar fi păcat să limităm gândirea noastră despre viitor doar la burse și proiecte culturale pentru tinerii basarabeni. Proiectul FUMN reiterează indirect această chestiune. Eforturile comune există pentru a adânci și mai multe relația dintre România și Republica Moldova, dar această proiecție are nevoie de liant puternic între generația tânără din stânga și din dreapta Prutului. Tinerii deabia acum încep să se cunoască și să identifice acele locuri comune care îi unesc. În timp, această legătură puternică se va extinde și la București. Chișinăul nu trebuie să-și caute inima doar la Iași.
Statalismul ca oportunism politic intensifică unionismul
Tinerii sunt des invocați în discursul politic din Moldova, oricum, mult mai des decât în România. Motivul este simplu în esență. Se exploatează un naționalism în rândul tinerilor și o vulnerabilitate a părinților lor care privesc plecarea copiilor din țară ca pe un eșec personal ce capătă proporții de dramă în toată regula. Dar nu trebuie să uităm că două treimi dintre tineri sunt inactivi din punct de vedere economic, iar cei angajaţi sunt plătiţi cu un salariu mediu de 2.700 lei moldoveneşti, adică aproximativ 130 de euro pe lună, în condiţiile în care salariul minim dorit de tineri este de 3.500 lei moldoveneşti. Astăzi asistăm la o dublă dramă. Cel mai interesant lucru în Moldova ține de un anumit paradox: cu cât politicienii moldoveni (destul de stataliști prin Chișinău) demonstrează că Moldova nu are viitor, cu atât crește sentimentul unionist în rândul tinerilor basarabeni și nu numai. Unde vor să ajungă politicienii de la Chișinău cu un astfel de comportament? Unde se termină ignoranța politicienilor și de unde începe solidaritatea tinerilor?
”În esenţă, proiectul GO for Moldova are următoarele direcţii strategice:
- Orientarea comerţului şi investiţiilor româneşti spre Republica Moldova ca o componentă strategică a politicii externe şi de securitate a României euroatlantice;
- Suplinirea lipsei de finanţare de la Chişinău prin investitii româneşti din fonduri publice şi private;
- Oferirea unei alternative realiste şi pe termen lung pentru tinerii din Republica Moldova.
Ca linii de acţiune, proiectul presupune înfiinţarea a două entităţi strategice:
- Agenţia de asistenţă internatională a României, ca instrument de politică publică inexistent în acest moment;
- Un fond de investiţii numit Fondul Moldova care să atragă participaţi ai companiilor publice şi private din Romania, precum şi ai investitorilor privaţi, menit să gestioneze o politică de investiţii în infrastructură şi în obligaţiuni ale statului R. Moldova şi să administreze aceste investiţii.”
