10 (zece) punkte: Sergiu Celibidache

1.Celibidache: “Există în muzică un fenomen care nu se întâmplă în domeniul celorlalte senzaţii materiale ale simţurilor. Fenomenul de octavă. Octava, adică dublul frecvenţelor infraroşului sau ultravioletului nu mai cad în sector perceptibil omenesc. Cad în afară. Fenomenul de octavă este un fenomen referenţial cosmic. Peste octavă nu există nimic. Or, există în muzică ceva care atinge omul unde nu-l poate atinge nici cel mai profund gând. Şi totuşi este real… Este foarte greu de pus în compatibilitate cu filosofia care, de la Brentano încoace a spus că orice conştiinţă e conştiinţă de ceva. Uite, există o conştiinţă? conştiinţa yoga? o conştiinţă activă, nu pasivă, fără să fie conştiinţă de ceva. Un gol în care poate intra tot.”

2.Biografia lui Sergiu Celibidache de pe siteul Fundației care îi poartă numele – http://www.fundatia-celibidache.com/biografie

3.A compus un Requiem, 4 simfonii și un Concert pentru pian și orchestră.

4.Ioana Celibidache. Despre soțul său, alături de care a trăit o imensă iubire: “„Sergiu era profund mistic. Avea o curiozitate extraordinară de a imagina sau de a şti ce se întîmplă dincolo. Mi-a spus cîndva că la concerte, cînd dirijează, adesea vede îngeri. Înainte de fiecare concert se adîncea în rugăciune. Avea o religie proprie, făurită din împletirea budismului cu creştinismul ortodox…””.

Ioana Celibidache despre cum l-a cunoscut pe Sergiu Celibidache: “„L-am văzut la teatrul Colon diirjnd Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleşit o emoţie infinită, pe care n-o mai simţisem nicioadată. La sfârşitul concetului m-am dus cu programul în mână să-i cer un autograf. Când am ajuns, m-a măsurat de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei şi am plecat zbuciumată pe alţi 45 de ani”

Ioana Celibidache despre viață: „„Eu văd viaţa ca pe o jucărie care ni se dă la naştere şi ni se ia la capăt. Jocul se sfârşeşte totdeauna în lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strică bucuria, cineva dă cu piciorul în tot ce i-a fost drag puştiului. Sau, dacă vrei, viaţa e ca o piesă de teatru. Îţi joci rolul pe scenă dând din tine tot ce ai mai bun, dar în acelaşi timp eşti conştient că, din moment în moment, cortina roşie de catifea stă să cadă, şi atunci… adio joc şi jucărie! Alteori am impresia că sunt pe o plajă enormă unde, cu chiu, cu vai, îmi construiesc un castel. Când e gata, domnind în plină splendoare, vine un val şi şterge într-o clipă întreaga mea muncă şi străduinţă. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretenţiile noastre la dăinuire.“”

5.

6.Fiul său, Serge Ioan Celibidache, a realizat un film despre tatăl său intitulat “Grădina lui Celibidache”.

7.În ziua în care s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa, Google a omagiat personalitatea uriașului dirijor printr-un logo special. S-a întîmplat în 28 iunie 2012.

8.Celibidache despre a fi dirijor: „Dirijorul nu este neapărat muzician, dar el poate să fie și muzician. Un om care face ordine în orchestră, pentru ca instrumentele să cînte deodată, să nu devină nici unul prea strident și să ia naștere o oarecare funcție muzicală – asta încă nu înseamnămuzică. Este doar premisa care face posibilă nașterea muzicii”

9.

10.Celibidache: “Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care naşte, creşte, ajunge la un punct de maximă expansiune şi moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orişicare activitate omenească. Deci, mata, vrei să fixezi ceea ce te-a impresionat cândva, în loc să păstrezi în matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispoziţie elementele cu care iar intri în stadiul de euforie, care încă nu-i muzică…. transcenderea stadiului de euforie poate duce la ceea ce numim noi, câţiva dintre noi, muzică.”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *