În anul 1963 s a făcut – pe baza aprobării tov Al. Drăghici – o nouă înţelegere cu Jakober prin care acesta se obliga să plătească o sumă fixa în dolari pentru fiecare familie de evrei care pleca. La început această sumă a fost fixată la 250 de dolari, iar pe parcurs a fost mărită la 410 dolari pentru fiecare familie plecată.
Menţionăm că toate aceste plecări erau aprobate de Comisia pentru Vize şi Paşapoarte cei aprobaţi încadrându se în criterii (peste 50 de ani vârsta, pensionari, fără calificare etc.).
Iniţial, sumele în valută erau încasate direct de Banca naţională a RS România [RP Română] pe baza cecurilor eliberate de H. Jakober şi predate de noi cu adresa băncii. Ulterior, în anul 1964, conducerea MAI a ordonat ca sumele de la H. Jakober să fie încasate direct de noi de la el în valută. Aceste sume erau depuse apoi pe bază de adresă într un cont special, denumit T65, deschis la Banca Naţională a RS România. Cu H. Jakober pentru fiecare sumă încasată s a întocmit un proces verbal semnat de el (în exemplar unic) care se află la dosarul acţiunii.
Combinaţiile cu H. Jakober pe această bază au continuat până în luna iunie 1967, când în urma conflictului izraelo arab au fost suspendate plecările în Izrael.
Menţionăm că din anul 1966 prin H. Jakober nu s au mai efectuat achiziţionări de animale sau bunuri, combinaţiile efectuându se numai în valută.
2. Raportăm că în 1966, printr o Hotărâre a Consiliului de Miniştri, sumele în valută existente în contul T65 au fost predate Ministerului de Finanţe. prin această Hotărâre seprevede că MAI va primi, fără răscumpărare [?!], 20% din valuta pe care o aduce prin acest canal.
3. Până în prezent prin combinaţiile făcute prin H. Jakober în schimbul celor 23.566 familii de evrei plecate din ţară s au obţinut:
– 9.020.738 dolari SUA în valută efectivă
– 3.414.739 dolari SUA în instalaţi[i] animale etc.
Total 12.435.508 dolari SUA
Se anexează lista cantitativă şi valorică a bunurilor aduse.
Raportăm că la data de 24 august 1965 a fost întocmit un raport detaliat, despre aceste probleme pentru tov. ministru C. Onescu raport care ne a fost returnat la 15.08.1965”1.
Acest raport pare să fie scris ca urmare a unei anchete ordonate la nivel înalt. El ignora vânzarea de către DGIE a evreilor sub 50 de ani, precum şi pe cea a etnicilor germani sau români. De asemenea, sunt ignorate sumele plătite de familiile emigranţilor în contul „datoriilor către stat” a celor aflaţi în închisori.
Radu Ioanid, editor,Securitatea şi vânzarea evreilor.Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel.
Editura Polirom, Iaşi, 2015
Contactele lui Henry Jakober cu DGIE pot fi documentate încă din anul 1958. În luna mai a anului 1958, rezidenţa Securităţii de la Londra informa Centrala că în schimbul sumei de 1.080 de lire sterline cumpărase 11 porci, cinci vieri şi şase scroafe. Direcţia I a Securităţii (spionaj) aprobă transportul porcilor cu un avion special Dakota, costul transportului fiind 880 de lire sterline. Porcii erau de rasa daneză Landrace, interzisă la exportul de animale vii de Danemarca, şi fuseseră cumpăraţi de la Henry Jakober. Avionul a sosit la Bucureşti la 11 iunie 1958, după o escală de o noapte la München2. Iniţial, Jakober era contactat de Securitate la Bucureşti de căpitanii Gheorghe Răcuţeanu şi Constantin Dumitrăchescu, care se prezentau ca delegaţi ai Ministerului Agriculturii. În iarna anului 1959, Mihail Gavriliuc, şeful Direcţiei I a aprobat continuarea operaţiilor comerciale cu Jakober, având grijă să ceară informarea despre această operaţiune lui Alexandru Moghioroş, prim vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri care răspundea de agricultură3.
