15 date & fapte despre „Scurtă istorie a timpului”

Sînt, discret şi consecvent – şi, e onest să spun asta, în măsura posibilităţilor destul de limitate de înţelegere a ceea ce înseamnă „literatură realistă”, – un cititor al cărţilor apărute în colecţia de popularizare a ştiinţei de la editura Humanitas (o editură care, în această privinţă, e autoarea celui mai constant şi consistent demers de acest tip). Nu citesc volumele din aceasta serie editorială ca un specialist – nu am, cum spuneam, date personale în acest sens. Nu pot vorbi sau scrie despre aceste cărţi decît de pe margine, ca un amator şi, poate că nu e un detaliu irelevant, ca un admirator. Ca un admirator curios.

De curînd, a apărut o nouă ediţie a cîtorva dintre titlurile care au dat un profil distinct, distins, puternic acestui tip de „literatură” cu totul extraordinară. Mai ales unul dintre ele – „Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre” de Stephen W. Hawking. Am adunat, într-un grupaj pe care îl propun mai jos – în absenţa unei, desigur, binevenite cronici de specialitate – cîteva date, fapte, citate despre această carte care reprezintă un moment de cotitură pentru ceea ce înseamnă popularizarea ştiinţei, dar şi pentru ştiinţa de astăzi.

Iată:

1.Este considerată cea mai populară carte de ştiinţă; spre pildă, a fost timp de patru ani pe lista de berstsellers de la Sunday Time.

2.Tirajele diferitelor ediţii ale acestei cărţi depăşesc lejer 10 milioane de exemplare.

3.O singură ecuaţia este consemnată în acest volum. St. Hawking: „cineva mi-a spus că fiecare ecuaţie pe care o includ în carte va înjumătăţi vînzările. Prin urmare, am hotărît să nu existe ecuaţii. Totuşi, în  cele din urmă am introdus o ecuaţie, faimoasa ecuaţie a lui Einstein, E=mc2 Sper ca aceasta să nu sperie jumătate dintre potenţialii mei cititori.”

4.În 1985, cînd era aproape să încheie prima versiune a acestei mici, dar mari cărţi de ştiinţă, Hawking face pneuomonie. Suferind de teribila ASL, boală neuro-motorie, e nevoit, după ce face pneumonie să se opereze de traheotomie, întrucît boala îi făcea imposibilă comunicarea. „Am crezut că nu voi termina cartea”, spune despre acel extrem de dificil moment chiar protagonistul lui.

5.Un program de comunicare – Living Center – şi un sintetizator de vorbire, ambele montate pe scaunul cu rotile al lui St. Hawking au făcut posibilă, la doi ani după dificila operaţie,apariţia acestei cărţi care avea să schimbe lumea. În 20 octombrie 1987, Hawking avea să noteze, cu trimitere la shcimbarea importantă din viaţa sa: „acest sistem a schimbat totul: de fapt, pot să comunic mai bine decît înainte să îmi pierd vocea”.

6.Există o continuare, o versiune aşa-zicînd mai simplă, mai uşor de înţeles a „Scurtei istorii a timpului”. Volumul se cheamă „O şi mai scurtă istorie a timpului” şi e scris, în co-autorat, de Stephen Hawking şi de Leonard Mlodinow (om de ştiinţă american, dar şi co-scenarist pentru Star Treak). „O şi mai scurtă…” a apărut la aproape 20 de ani distanţă de prima ediţie a faimoasei „Scurtă istorie…”

7.În prefaţa de la prima ediţie, Carl Sagan nota despre sensul acestei cărţi: „aceasta este, de asemenea, o carte despre Dumnezeu…sau,poate, despre absenţa lui Dumnezeu. Cuvîntul Dumnezeu umple aceste pagini. Hawking porneşte în căutarea răspunsului la faimoasa întrebare a lui Einstein dacă Dumnezeu a avut de ales în crearea univerersului. Hawking încearcă, aşa cum afirmă explicit, să înţeleagă gîndirea lui Dumnezeu. Şi aceasta face cu atît mai neaşteptat rezultatul efortului, cel puţin pînă acum: un univers fără margini în spaţiu, fără început sau sfîrşit în timp, şi nimic de făcut pentru Creator.”

8.In nuce, lucrarea aceasta a fost anticipată de un studiu ştiinţific publicat în 1983 de către St. Hawking & J.B. Hartle, „Wave function of the Universe”.

9.În stagiunea 2015-2016, la Opera Metropolitană din New York este anunţată premiera unui spectacol de operă bazat pe „Scurtă istorie a timpului”. Aceasta este compusă de Osvaldo Golijov, pe un libret de Alberto Manguel.

10.St. Hawking: „De unde vine universul? Cum și când a început? Va ajunge la un sfârșit, și dacă da, cum? Acestea sunt întrebări care ne interesează pe toți. Ştiința modernă a devenit însă atât de tehnică, încât numai un număr foarte mic de specialiști sunt capabili să stăpânească matematica utilizată pentru descrierea lor. Totuși, ideile de bază privind originea și soarta universului pot fi enunțate fără utilizarea matematicii, într-o formă pe care o pot înțelege oamenii care nu au educație științifică. Este ceea ce am încercat să fac în această carte.”

11.Există şi un film care are un titlu similar cu cel al cărţii – scos pe piaţă în 1991, în regia lui Errol Morris. Mai precis: e vorba despre un film documentar dedicat nu Cosmosului, ci chiar lui St. Hawking – vieţii acestuia, familiei, prietenilor marelui fizician, ba chiar conţinînd şi un fragment dedicat dădacei lui St. Hawking.

12.La sfîrşitul cărţii sînt inserate trei scurte portrete făcute de St. Hawking lui Albert Einstein, Isaac Newton şi Galileo Galilei. Interesant e amănuntul că Stephen W. Hawking s-a născut fix în ziua în care, în urmă cu 300 de ani, murea Galileo Galilei.

13.”Scurtă istorie a timpului” este opera cea mai faimoasă a lui St. Hawking, dar un altul este subiectul care îi ocupă cel mai mult timp gîndurile. La 70 ani, într-un interviu aniversar pentru New Scientiest, Hawking a mărturisit: „Femeile.  Ele reprezintă misterul total”.

14.Hawking: „Ne găsim într-o lume uimitoare”.

15.Hawking: „Dacă descoperim într-adevăr o teorie completă, ea trebuie să poată fi înţeleasă în mare, cu timpul, în principiu de oricine, nu numai de cîţiva oameni de ştiinţă. Atunci noi toţi: filozofi, oameni de ştiinţă şi oameni obişnuiţi, ar trebui să putem lua parte la discutarea problemei – de ce existăm noi şi universul. Dacă găsim răspuns la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al raţiunii umane – pentru că atunci am cunoaşte gîndirea lui Dumnezeu.”

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *