10 (zece) punkte: J.D. Salinger

1.”J.D.” din JD Salinger vine de la Jerome David. Extrem de discret, a refuzat pînă la moartea sa din 2010, să apară în presă. Nu ţinea legătura cu admiratorii săi, nu participa la lansari de carte sau la evenimente publice legate de opera sa, nu acorda interviuri în ultimii 30 de ani din viaţă (era chiar agresiv cu jurnaliştii care încercau să îi invadeze intimitatea). A trait retras în satul Cornish, New Hampshire, pînă la moarte.

2.Polirom.ro (editura la care au apărut  în româneşte toate tilurile publice de pînă acum din opera acestui scriitor uriaş): „Născut pe 1 ianuarie 1919, la New York, a început să scrie în adolescenţă. În 1940, a publicat nuvelaThe Young Onesîn revista americană Story, iar în 1942 s-a înrolat în armată, particîpînd ulterior la Debarcarea din Normandia, o experienţă care l-a marcat profund. Revenit în Statele Unite, Salinger publică, în 1948, în revista The New Yorker, nuvela O zi perfectă pentru peştii banană/ A perfect day for bananafishîn care-i prezintă cititorilor, pentru prima dată, pe membrii familiei Glass, care vor apărea ulterior în mai multe dintre operele sale. Impunerea definitivă a lui Salinger în lumea literară vine odată cu romanul De veghe în lanul de secară (Polirom, 2001; 2005; 2011), devenit deja o opera clasică a literaturii universale. În 1965, după alte cîteva cărţi publicate, printre care Nouă povestiri(Polirom, 2001), Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului • Seymour: o prezentare (Polirom, 2002), Franny şi Zooey (Polirom, 2002; 2011) a dispărut de pe scena literară americană.
Considerat unul dintre cei mai influenţi scriitori americani, un clasic al literaturii secolului XX, J.D. Salinger şi-a cîştigat treptat o faimă paralelă prin decizia de a se retrage iniţial din realitatea editorială şi apoi definitiv din viaţa publică. Nu a mai publicat nimic din anul 1965 şi nu a acordat nici un interviu presei în ultimii 28 de ani. Viaţa scriitorului american a devenit un mister de la decizia sa de a se refugia în Cornish, New Hampshire.
Potrivit relatărilor fiicei scriitorului şi ale unei prietene apropiate a acestuia, Sallinger a scris pînă spre sfîrşitul vieţii, însă nici un manuscris al său nu a fost trimis unei edituri de mai bine de patru decenii. „Iubesc să scriu şi vă asigur că fac asta cu regularitate. Scriu pentru mine însă, şi vreau să fiu lăsat în pace în timp ce fac asta”, declara Salinger în cel mai recent interviu al său, acordat publicaţiei Boston Globe în 1980.
J.D. Salinger a încetat din viaţă pe 28 ianuarie, la vîrsta de 91 de ani, la reşedinţa sa din Cornish, New Hampshire.

3.”Iulie 1951: „Îi iubesc pe Kafka, Flaubert, Tolstoi, Cehov, Dostoievski, Proust, O’Casey, Rilke, Lorca, Keats, Rimbaud, Burns, E. Brontë, Jane Austen, Henry James, Blake, Coleridge. Nu voi numi scriitori în viaţă. Nu mi se pare corect.”

4.Celebrul documentar scos pe piaţă anul trecut, însoţit de o monografie:

5.” Sunt un fel de paranoic pe dos. Suspectez că oamenii ar complota ca să mă facă fericit.”

6.În 2011, în prestigioasa revistă Time, Mircea Cărtărescu recomanda, alături de alte nume uriaşe ale literaturii mondiale contemporane, dret lectură de vară una dintre cărţile lui J.D. Salinger, un scriitor de altfel mult preferat de autorul „Orbitorului”:  „Mereu revin la cartile lui J.D. Salinger. De data aceasta, «Franny si Zooey». Cred ca e cel putin a zecea oara cand o citesc. De fapt, aproape o stiu pe de rost. Nu e o carte, literatura; pentru mine, e un fel de Biblie”

7.Începînd cu 2015 vor fi publicate cel puţin 5 noi cărţi noi din opera lui J.D. Salinger. Moştenitorii săi au descoperit, după moartea scriitorului, mai multe manuscrise originale. Unele voci vorbesc chiar de 9, nu doar de 5 texte.

8.O înregistrare foarte rară – cîteva zeci de secunde cu J.D. Salinger:

9.”De veghe în lanul de secară” s-a vîndut în întreaga lume în peste 70 de milioane de exemplare pînă acum. „ „A nu publica îţi dă un sentiment extraordinar de pace. Publicarea cărţilor e o invazie teribilă în intimitatea mea”” – scria, în urmă cu 45 de ani, în The New York Times, JD.Salinger.

10.„De veghe în lanul de secară”: „Ceea ce mă impresionează cu adevărat este o carte care, după ce ai terminat-o de citit, te face să-ţi doreşti ca autorul ei să fi fost un minunat prieten de-al tău, pe care să-l fi putut suna oricând îţi doreai. Acest lucru nu se întâmpla prea des, totuşi.” & „Cam tot ce ştiu e că mi-e dor de cei de care v-am povestit. Nu spuneţi nimănui nimic, niciodată. Dacă o faceţi, o să înceapă să vă fie dor de toţi.”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *