Fr. Hayek şi elogiul vibrant al libertăţii

*Cartea lui Friedrich Hayek probabil cea mai cunoscută – „Drumul către servitute” – înregistrează o impresionantă carieră editorială şi în limba română. Pînă la sfîrşitul anului 2014, ea a avut deja 3 ediţii în româneşte şi, în foarte scurt timp, va putea fi găsită în librării într-o a patra ediţie. Este, pe de o parte, o veste bună şi, pe de altă parte, una necesară. Raţiunile pentru care avem de-a face cu o veste bună sînt evidente; altfel, această apariţie editorială este necesară într-un spaţiu public care e puternic şi – aşa cum se poate vedea des cînd „citim” economia – nefast irigat de idei opuse celor pe care le putem extrage din acest splendid volum.

*Istoric, pe scurt: cartea a apărut, în premieră, în 1944. E scrisă într-o perioadă de mari turbulenţe istorice – 1944 e un an puternic încărcat de istorie -, în vremea în care marele Hayek era profesor la Cambridge University. Textul nu apare din senin – el este continuarea şi dezvoltarea unui articol publicat de Fr. Hayek în 1938, şi anume un text despre abuzul şi declinul raţiunii. Hayek spune despre ea că „spre deosebire de o lucrare mai tehnică, este genul de carte accesibilă cititorului neiniţiat”. Succesul cărţii –unul de nivel planetar – susţine, o dată în plus această afirmaţie. În engleză, titlul cărţii este „The road to serfdom”. În româneşte apare în formula „Drumul către servitute”, deşi specialiştii sînt de părere că un titlu cel puţin la fel de adecvat este „Drumul către aservire”. „Aservire„ dat fiind faptul că Hayek vorbește despre planificarea economică care generează o rețea de feude pe care sunt stăpâni cei numiți popular nomenclaturiști.” – scria, cu privire la nuanţa pe care o propune titlul cărţii, profesorul Mihai Radu Solcan într-un comentariu despre “Filosofia socială a lui Fr. Hayek”.

* “Drumul către servitute” apare, aşadar, într-o a patra ediţie în româneşte – toate aceste ediţii, publicate la Humanitas. Sînt 4 ediţii publicate într-un sfert de secol – şi nu e deloc neimportant acest amănunt: căci volumul – socotit a fi una dintre cele mai influente cărţi pentru economia capitalistă – apare după prăbuşirea comunismului. Comunismul şi fascismul fiind, de altfel, termenii care descriu cele mai feroce două experienţe totalitare – deci, se suprimare a libertăţii şi de aservire-servitute – la care, foarte critic, se raportează marele gînditor Fr. Hayek. E lesne de înţeles că, înainte de 1989, un asemenea volum – şi, de altfel, nici un alt volum care ar fi avut asemănări de familie (economică, doctrinară) cu acesta – nu avea cum să apară în limba română. Un amănunt: ediţia care stă să apară din “Drumul către servitute” reia versiunea cărţii din 1993 publicată în româneşte – e un beneficiu pentru piaţa de idei, căci, alături de textul propriu-zis al cărţii, în formula sa definitivă, în carte sînt inserate şi două eseuri despre receptarea acestui text în zilele noastre.

*Publicitate 1:

Un clip video care rezumă conţinutul acestei cărţi în 5 minute:

*Karen I. Vaughn pe scurt, despre ideile-pilon ale cărţii: „Ţintele inedite ale cărţii lui Hayek erau adepţii planificării sociale, care voiau să raţionalizeze activitatea economică. Mesajul adresat de Hayek acestui public avea două laturi. Mai întîi, el susţinea că nici un individ sau grup nu ar putea, în principiu, să planifice un sistem economic în toată infinitatea detaliilor sale, deoarece pur şi simplu erau prea multe variabile nespecificabile de luat în considerare. Din acest motiv, încercările de a satisface cererile consumatorului cu ajutorul statului sunt menite a fi jalnice eşecuri… A doua, şi cea mai importantă aserţiune a sa în acest context, se referea la consecinţele pe termen lung ale încercărilor de angajare într-o planificare cuprinzătoare. Hayek a adus argumente puternice în sprijinul ideii că libertăţile economice şi libertăţile civile sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Cei care nu văd această legătură nu izbutesc să înţeleagă că, pentru a avea cît de cît succes, planificarea economică incumbă restrîngerea opţiunilor individuale într-un mod incompatibil cu genul de libertate personală ce a caracterizat liberalismul occidental modern.“

*Publicitate 2:

Fr. Hayek însuşi vorbind despre marea sa carte:

*Faptul că ţintele constante ale serie seducătoare de argumente complexe puse în joc de Fr. Hayek în această carte sînt totalitarismele, planificarea, nazismul, comunismul – adică, marii fuznizori de sclavie, de servitute, de aservire – nu trebuie să ne facă să uităm că, în oglindă, un asemenea text este şi o pledoarie fibrantă pentru o entitate fragilă, dar atît de preţioasă în istoria umanităţii: şi anume, libertatea. O carte – cum e această super-carte – care critică, absolut şi imposibil de parat, formulele de suprimare ale libertăţii e şi o carte despre libertate. Şi mai precis spus: în favoarea libertăţii! Hayek fiind, de altfel, unul dintre marii gînditori ai conteporaneităţii care a elogiat constant libertatea…

P.S. Cărţile acestui imens gînditor – nu doar în spaţiul economiei, ci şi un gînditor al libertăţii şi al democraţiei liberale – sînt de găsit la editura Humanitas, editura Nemira, editura Institutul European, dar şi la editra Universităţii A.I.Cuza din Iaşi, acolo unde, într-o formidabilă serie coordonată de Gabriel Mursa, sînt publicate lucrări fundamentale ale unor gînditori liberali de talie mondială.

PS2. De asemenea, există în România, de cîţiva ani, şi un Institut care poartă numele lui Friedrich Hayek: „Institutul Friedrich von Hayek România a luat fiinţă în toamna anului 2011, la iniţiativa entuziastă a unui grup restrâns de persoane din mediul universitar ieşean, ataşaţi de valorile liberalismul economic. Scopul principal al Institutului Friedrich von Hayek România  este diseminarea ideilor şi operei economistului și filosofului Friedrich A. Hayek, în vederea cultivării ideii de libertate individuală, apărării societății libere, a proprietăţii private, a sistemului politic pluripartit şi a economiei de piață. Activitatea din cadrul Institutului este, în bună măsură, o formă de rezistenţă într-un mediu din ce în ce mai prielnic transferului de responsabilitate către statul paternalist, tot mai favorabil intervenţionismului şi mai ostil pieţei libere.” Mai multe detalii despre acest institut, pe www.hayek.ro.