În Bizanțul latin. O carte despre credința universală

L-am întâlnit prima dată pe părintele Michel Kubler la Roma, prin 1999 (cu prilejul unui interviu pentru cotidianul parizian La Croix, al cărui redactor-șef era). Un om vesel, deschis, pătrunzător și învățat ! M-am bucurat de aceea să-l regăsesc, mai târziu, ca delegat al ”restauratului” Ordin asumpționist din România. Cunoșteam în mare aportul acestui ordin catolic savant la dezvoltarea studiilor bizantine și la mai fina înțelegere a Orientului creștin în mediile academice și ecleziastice apusene. După instalarea regimului comunist, asumpționiștii au fost expulzați. Abia prin 2010, ei au revenit la București, însuflețiți de părintele Kubler, care a fondat ”Centrul de studii bizantine și întâlniri ecumenice Sfinții Petru și Andrei”. Părintele Kubler predă totodată la Facultatea de Teologie catolică din București și este rectorul parohiei francofone de la ”șosea”, dedicată Sfintei Inimi.

De curând, Michel Kubler a publicat, la Humanitas, volumul intitulat Mic îndreptar de credință. O incursiune sintetică și accesibilă în istoria, doctrina și trăirea credinței creștine (apărut inițial la editura Bayard și tradus în românește prin osteneala Franciscăi Băltăceanu și a Monicăi Broșteanu). Textul cuprinde o istorie explicativă a simbolurilor de credință, o hermeneutică a spațiului liturgic și sacramental, o cateheză despre ”credința în acțiune” (așa cum se exprimă ea prin ”faptele” fiecăruia) și o schiță despre marile spiritualități creștine, de la cele neptice și patristice, până la misticii medievali, devotio moderna și epoca noastră, când mărturisirea credinței și experiența comuniunii cu Dumnezeu iau forme tot mai subtile sau, dimpotrivă, mai populare.

Evident, cartea nu e un îndemn la convertire, ci o mică sumă teologică adresată celor aflați deja în Biserica universală. Tipologiile, clasificările, distincțiile scolastice, dar și referirile la situațiile concret-paradoxale în care se ”trezește” conștiința creștină (la capătul a două milenii de tribulații) îl vor ajuta cu siguranță pe cititorul deja inițiat, care-și dorește un plus de claritate doctrinară. Minunată mi se pare, la acest autor catolic, autentica sa deschidere ecumenică. Părintele Kubler nu e un admirator formal sau un avocat complezent al tezaurului de credință adunat în Răsărit, ci un martor al catolicității, prieten al Adevărului revelat și indivizibil, în pofida rupturilor de sorginte culturală, istorică sau pur umană. Ca orice teolog de după Conciliul II Vatican, el iese din stereotipul polemicilor interconfesionale, căutând să înțeleagă din interior dinamica lumii ortodoxe. De îndată ce știința de carte și dorul comuniunii iau locul aroganței și anatemei, respirația dialogică a celor ”doi plămâni ai creștinismului” devine posibilă.
humanitas-mic-indreptar-de-credinta-michel-kubler-267862

Ne-ar trebui mai multe voci astfel articulate și de partea BOR și ele nu lipsesc, deși tentanția filetismului (a naționalismului religios) se dovedește încă virulentă. Oricum, Micul îndreptar de credință demonstrează din nou, dacă mai era nevoie, că istoria Bisericii este consubtanțială cu devenirea civilizației europene, incluzând aici derivațiile sale agnostice, anti-clericale, totalitare, anarhiste sau pozitiviste. Odată înțeleasă, libertatea dă aripi credinței, sub semnul unei vocații simultan deschise spre creație și spre solidaritatea umană fără de care viața laolaltă nu are sens.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *