1 decembrie:patriotismul ca temelie a libertăţii

Pe 16 noiembrie 2014, împotriva unei administraţii PSD care a tăgăduit românilor din diasporă dreptul lor constituţional la vot şi la exprimare politică, naţiunea noastră a redescoperit semnificaţia pierdută a patriotismului: aceea de a fi sentimentul de solidaritate pe care îl aşezăm la temelia libertăţilor noastre. Ceea ce ziua de 16 noiembrie a afirmat nu a fost demagogica “mândrie” clamată de posterele lui Victor Ponta, ci dorinţa de a face din lege şi din dreptate pilonii unui alt viitor al întregii noastre comunităţi.

Evocând emoţia şi mobilizarea acelei zile putem evoca sensul sărbătorii naţionale de 1 decembrie. Acum aproape un secol, alte generaţii au imaginat, la rândul lor, un fel nou de a fi al României. Acum ,ca şi atunci, responsabilitatea viitorului apasă pe umerii celor care au înţeles că votul şi curajul pot schimba cursul vieţilor lor, o dată pentru totdeauna.

1 decembrie 1918 este şi ocazia de a reflecta la moştenirea pe care o lasă Declaraţia de la Alba Iulia. De fiecare dată când politicienii vor încerca să învrăjbească şi să ne dividă, să ne reamintim de sunetul nobil şi vizionar al textului pe care transilvănenii l-au adoptat, spre a fi cărămida României Mari. Declaraţia de la Alba Iulia este semnul nu doar al maturităţii naţiunii române de peste munţi, ci şi al încrederii în capacitatea pluralismului de a fi alternativa la împilare şi la tiranie. Proiectul de la Alba Iuliu, legat de viziunea unor Iuliu Maniu, Iuliu Hossu sau Vasile Goldiş, este un reper spre care trebuie să revenim în clipele de îndoială. Egalitatea în faţa legii, protejarea minorităţilor, separaţia şi echilibrul puterilor, demnitatea recunoscută persoanei umane, fraternitatea dintre cultele religioase sunt eşafodajul pe care avem datoria de a nu-l abandona, niciodată.

1 decembrie 1918 este şi ziua în care trebuie să ne gândim la şansele pe care elitele locale le-au irosit, prin cupiditate, venalitate, rapacitate şi înclinaţia tiranofilă. La două decenii de la Unire, un alt Memorandum , adresat regelui Carol al II –lea, uns dictator în pofida constituţiei şi a voinţei nationale, întărea ataşamentul transilvănenilor şi al bănăţenilor faţă de principiile anului 1918. Pledoaria lor reverberează până la noi- nu putem cultiva patriotismul decât faţă de o ţară ce ne protejează libertăţile. Violarea legilor, negarea demnităţii noastre,corupţia politică ne îndrituiesc să ne ridicăm, paşnic, spre a ne apăra patrimoniul juridic pe care nici o guvernare nu ni- l poate afecta. Dreptul la rezistenţă este sacrosanct, la fel ca libertatea însăşi.

1 decembrie poate fi ziua în care patriotismul este definit, cu moderaţie,cu calm şi cu tenacitate, ca o stare de spirit sub semnul vigilenţei şi al devotamentului faţă de valorile ce ne acordă identitatea noastră civică. Memoria trecutului nu este niciodată inertă.Suita de figuri ale Ardealului şi Banatului de la 1918 sunt expresia acestei energii pe care o putem reînvia, la rândul nostru.

În încăpăţânarea cu care vom sprijini justiţia independentă, domnia legii şi transparenţa guvernării, indiferent de conducători şi de vremuri, în determinarea cu care vom stăvili tentaţia politicienilor de a corupe şi uzurpa se află fundamentele viitorului evocat de Declaraţia de la Alba Iulia. Refuzând resemnarea şi îmbrăţisând luciditatea democratică, onorăm o zi care stă sub semnul libertăţii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *