10 (zece) punkte: Philip Roth

1. În anul 2005 Roth a devenit al treilea autor american in viata a carui opera a fost publicata intr-o editie completa si definitiva de Library of America. În 5 decenii, Roth a publicat 31 de romane. Iată cîteva dintre cele mai cunoscute titluri ale marelui scriitor american – „Viaţa mea de bărbat”, „Umilirea”, „Fantoma iese din scenă”, „Pastorala americană”, „Indignare”, „Operaţiunea Shylock”, „Povestea lui Orisicine”, „Sânul”, „Complotul împotriva Americii”, „Animal pe moarte”, „Complexul lui Portnoy”, „M-am măritat cu un comunist”, „Pata umană”.

2. Cărţile în limba română ale lui Philip Roth au fost şi sînt în continuare publicate la editura Polirom, într-o excelentă şi foarte apreciată serie de autor – la acest link, pot fi găsite titlurile în romanşte, http://www.polirom.ro/catalog/autori/roth-philip/

3. 2012: „Nu scriu ca să conjur moartea, declară el. Scriu pentru că e modul meu de viaţă. Nu pot trăi fără asta. În fiecare zi, de zeci de ani, fac acelaşi lucru… O pagină pe zi şi la finele anului, 365. Atunci public o carte. Nu căutaţi un sens în spatele acestei activităţi. Nu vă pot explica toată această serie de cărţi pe care le scriu regulat, tot aşa cum nu-mi pot explica de ce după Nemesis, încheiat acum trei ani, n-am mai putut să scriu roman.

4. Roth crede că, într-o cultură în care atenţia e din ce în ce mai fragmentată şi în care aceasta se exersează pe intervale de timp tot mai scurte, viitorul romanului este unul îngrijorător. Într-o intervenţie video faimoasă în care a spus, făcînd trimitere la una dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale, că ”romanul e un animal pe moarte”, P. Roth a formulat în felul următor: „Pentru a citi un roman, ai nevoie de concentare, de focusare, de devotament faţă de lectură. Dacă veţi citi un roman în mai mult de două săptămîni, asta nu înseamnă că aţi citit cu adevărat romanul. Eu cred că acest tip de concentrare specială, de ateneţie este greu de găsit, din ce în ce mai greu – e greu de identificat un număr mare de oameni, un număr semnificativ de persoane care să deţină aceste calităţi”. Romanul, a mai spus Roth, nu va fi salvat de invenţii de dată recente geniale – gen Kindle- iar cinematografie si televizorul nu sînt neapărat aliaţi de cursă lungă.

5. Un interviu faimos cu Philip Roth din 2011:

6. În primăvara lui 2014, într-un interviu – un “ultim interviu” – a anunţat că se retrage din viaţa publică. „Am ajuns la punctul terminus. Nu mai exista nimic pentru mine despre care aş fi putut să scriu. Mă concentrez asupra serioasei sarcini care constă în a nu face nimic. Am avut parte de momente foarte bune în timpul ultimilor trei sau patru ani. Acum, când nu mai scriu, vreau doar să pălăvrăgesc” – a spus Roth cu ocazia anunţului despre retragerea sa din viaţa publică.

7. În ultimul deceniu, este, în mod constant, unul dintre marii favoriţi la Premiul Nobel – distincţie care i-a fost, pînă acum refuzată, spre enervarea presei din SUA şi nu doar de acolo.

8. Ce l-ar sfătui pe un tînăr scriitor şi ce le-ar fi spus, dacă ar fi avut, copiilor săi: „Să se lase de scris cât mai repede. Nu mă plâng. Mi-am câştigat bine pâinea. Dar, pentru cei mai mulţi care scriu, frustrările se ţin lanţ. Şi nu numai pe plan material. Scrisul însuşi zi de zi este adesea atroce, şi nu vorbesc de pagina albă, ci de cea plină de lucruri rău scrise sau rău gândite. Dacă scrieţi zilnic o pagină – nu neapărat una pe care s-o comparaţi cu a altor scriitori –, o pagină despre care spuneţi: nu pot scrie alta mai bună, consideraţi-vă fericiţi. Adesea nu poţi scrie nimic ca lumea săptămâni la rând. Am avut un astfel de moment prost în anii 1970, şase sau şapte luni. Mă izbeam cu capul de maşina de scris şi mă întrebam cui naiba aş putea scrie ca să-i spun că nu mai pot să scriu… Dacă aş avea copii, le-aş spune: mai ales nu scriitor”. Philip Roth a fost căsătorit de două ori. Prima soţie a murit într-un accident rutier, în 1968. De cea de-a doua, a divorţat în 1995.

9. Despre sine ca scriitor din SUA şi despre ascendenţa sa evreiască: Prin „scriitor american de origine evreiască” se comite o inexactitate, dacă nu chiar un sentimentalism din care nu se înţelege nimic. Obsesia romancierului, clipă de clipă, este limbajul: a căuta următorul cuvânt potrivit. Pentru mine, la fel cum e şi cazul lui Cheever, DeLillo, Erdrich, Oates, Stone, Styron sau Updike, următorul cuvânt potrivit este un cuvânt din engleza americană. Curge sau nu curge în engleza americană. Îmi iese sau nu îmi iese în engleza americană. Şi dacă aş scrie în ebraică sau idiş, tot nu aş fi un scriitor evreu. Aş fi un scriitor de ebraică sau de idiş. Republica americană are două sute treizeci de ani. Familia mea s-a stabilit aici acum o sută douăzeci de ani. Au sosit în timpul celui de-al doilea mandat al Preşedintelui Grover Cleveland, la doar şaptesprezece ani după terminarea Reconstrucţiei. Veteranii Războiului Civil aveau atunci în jur de 50 de ani. Mark Twain era în viaţă. Sarah Orne Jewett era în viaţă. Henry Adams era în viaţă. Cu toţii erau în plină maturitate. Walt Whitman murise cu doi ani în urmă. Babe Ruth încă nu se născuse. Dacă nu mă pot considera un scriitor american, atunci lăsaţi-mă măcar să mă iluzionez c-aş fi unul.” Sursa: http://www.thechronicle.ro/opinion/philip-roth/

10. “Oamenii cred că îndrăgostindu-se se împlinesc pe sine? Uniunea platonică a sufletelor? Eu cred pe dos. Cred că ești întreg înainte de a începe. Iar iubirea te fracturează. Ești un întreg, apoi te deschizi.” (Philip Roth – Animal pe moarte)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *