Ion Pillat, ” Mreaja”, din „Povestea Maicii Domnului”

Vezi, Raiul e o casă din Muşcel,
Tot prin livezi de stele sui la el.

O casă albă cu ferestre mici,
În care îngerii sunt rândunici

Şi sufletele stau în cuibul lor
Ca pui golaşi sub streaşină de nor.

Din când în când o rândunică-i ia
Să-nveţe zborul cerului cu ea,

Şi Maica Domnului stă în pridvor,
Se bucură de cel mai simplu zbor.

Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mântuie norod,

Iar Dumnezeu şi Duhul Sfânt şi Fiul ei,
În casă, stau la masă câte trei.

Vorbesc de muncile de pe pământ
Ca gospodari chivernisiţi ce sunt.

Vorbesc de rodul viei, de-anul bun,
De prin podgorii cu livezi de prun.

Pe Maica Domnului o doare inima,
Căci mreaja mântuirii se gătea.

Se-apropie înfricoşat judeţ:
Acolo doar pe suflet să pui preţ.

Lung trâmbiţa din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat.

Şi drepţii vin acuma câte doi,
În straie albe ca în sat la noi

Când merg flăcăii-n târg să tragă sorţi.
Moş Pătru strajă stă la patru porţi –

Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.

La Scaraoţchi arde în cuptor
Foc blestemat, pârjol dogoritor.

Le face Necuratul doar un semn.,
Ca pâini îi ia lopata lui de lemn.

Cu furca dracii mai mărunţi împung –
Iar vaietele lor la Rai ajung.

Aude Maica plânsul tuturor;
Se-apleacă blând prin stâlpii din pridvor,

Desfăşură năvodul şi îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.

Alunecă pe Calea Robilor,
De Zodii s-a ferit tremurător.

Mătasa lui e-argint curat la lună,
E aur când dă soarele s-apună.

Şi ca scobari şi mrene de pe Olt,
A pescuit în mreajă iadul tot.

Cine-a rămas în plasă, e scăpat –
Cine-a scăpat din ea, e blestemat…

Mario, care scapi păgâni şi hoţi,
Azvârle iar năvodul dacă poţi!

Mario, mreaja ţi-o aştept de ani,
Eu, robul Tău Ion de la Miorcan

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *