Chiar daca pare ca traim intr-o epoca pesimista, incepe sa rasara un fenomen care are ambitia sa schimbe lumea. Fiecare poata sa contribuie, ca doar de aia se numeste ‘societate pozitiva’, caci despre ea este vorba.
In era smiley-urilor, spiritul comunitar e cheia reusitei si retelele sociale isi propun sa impinga planeta spre-nainte. Asa o fi?
Ati dormit deja la celalalt capat al lumii ca si cum ati fi fost la voi acasa, ati calatorit in aceeasi masina cu ncunoscuti, ati invitat straini la voi acasa ca sa le demonstrati cum se gateste romaneste? Ati vandut sau cumparat mobila pe net de la alti oameni ca voi, ati inchiriat un apartament in strainatate pe site-uri de schimburi intre persoane particulare? Daca raspundeti ‘da’ la oricare din aceste intrebari, inseamna ca participati activ la aceasta noua si indrazneata economie a schimbului care ia astazi forme din ce in ce mai inovatoare, dar care isi pastreaza totusi acelasi spirit: al schimbului reciproc avantajos, al folosirii in comun. Lovitura pentru productia nesecata aducatoare de profit, care e fortata sa isi regandeasca rata de crestere.
Acest tip de consum asa-numit ‘colaborativ’ este, cu toate acestea, vechi de cand lumea, iar stramosul sau nu e altul decat trocul. In termeni moderni si mai larg acceptati, trocul este prezent de la meditatii la matematica pentru oua proaspete pana la schimburi sofisticate de servicii intre companii, denumite elegant barter.
Ultimul fenomen mondial devenit viral pe net, Ice Bucket Challenge, probabil ca ne-a enervat foarte tare, si e de inteles, insa toti oamenii care s-au lasat invadati de sudori reci in direct pentru o cauza buna incepand cu iulie trecut, de la Kate Perry la Bill Gates, Emma Stone, Shakira si Usain Bolt, au aratat ca sunt gata sa faca sacrificii, chiar daca in plina vara. In parte o gluma nesarata, galetile cu gheata aruncate in cap pentru a sustine cercetarea impotriva maladiei lui Charcot au reusit sa stranga aproape 100 de milioane de dolari, fata de 2 milioane cat s-ar fi strans fara o astfel de campanie. Un mod inedit de a solicita contributii, care raspunde asteptarilor acestei noi economii pozitive.
Este asta un semnal ca de-acum incolo trebuie sa contam pe altruism?
Se spune ‘fa un lucru bun si uita de el’. Fa ceva pentru semenii tai si nu te impauna cu asta. Cousteau, cu boneta lui rosie scrutand marile, Sebastiao Salgado, fondatorul Institutului Terra, care are speranta nebuna de a replanta padurea atlantica in Brazilia, un vis de-o viata care acum e pe cale sa se realizeze – tot atatea feluri de a-ti iesi din tine pentru ceilalti.
De curand, a fost difuzat pe Arte filmul L’Urgence de ralentir, (filmul se gaseste integral pe youTube) realizat de Philippe Borrel, care se inscrie in aceeasi miscare pentru schimbare. In trailer se spuen, raspicat, ca omul e din ce in ce mai putin dispus sa-si lase timpul personal colonizat de timpul economic:
http://www.youtube.com/watch?v=aGtyV8ohV_c
Mai departe, la editura Flammarion a aparut volumul colectiv Positive Book. Cartea trece in revista toate initiativele pozitive (il amintesc aici doar pe Bunker Roy cu al sau Barefoot College) determinate de faptul ca oamenii isi incetinesc pasii haotici si manati de progresul consumerist cu orice pret, privesc in jur si decid sa dea o mana de ajutor.
Cuvantul de ordine? L’impossible n’est pas possible.
De aici pleaca initiativa M-Pesa / M-Kopa in Kenia, unde 80% din populatie nu are acces la electricitate, insa in acelasi timp 90% au un telefon mobil. Un serviciu de telefonie mobila permite cumpararea de energie solara ‘cu ora’, si totul se face fara conexiune la internet si fara cont bancar. M-Pesa permite transferul si primirea banilor prin intermediul telefonului mobil, iar M-Kopa furnizeaza un kit care contine un panou solar, lampi si incarcator pentru telefon.
Tot din acest principiu isi trage seva si miscarea minimalista 33 – cum sa traiesti timp de luni cu 33 de obiecte vestimentare si sa-ti fie bine.
Incepem sa realizam ca Descartes n-a fost chiar prost, chiar daca dovada existentei omului s-ar putea translata de la gandire la pauza existentiala: nu ‘Gandesc, deci cuget; cuget, asadar exist’ ci ‘Gandesc, deci cuget; cuget, asadar pot sa ma gandesc ca abundenta personala nu ma prea face fericit.’ Caci daca nu sunt fericit, la ce naiba mai exist sa stau sa cuget?
