Simona Halep – un gând

Sunt un lamentabil jucător de tenis de câmp, dar am jucat întotdeauna cu plăcere. Am asociat mereu acest sport cu o anumită eleganţă, nu cea construită pe un morman de bani ca în cazul jucătorilor de golf plimbaţi în maşinuţe pe iarba verde. Tenisul de câmp este un sport care asociază eleganţa cu forţa şi precizia, e un sport care conferă o ţinută, unde se construieşte o atitudine. Această româncă le are pe toate la superlativ. În plus, un surâs copilăresc, o bucurie care nu exclude nicidecum exerciţiul de voinţă. Chipul ei are ceva luminos.

Pentru mine faptul că nu a ajuns în finala de la Wimbledon este mai puţin important. Oricum, această admirabilă sportivă nu trăieşte sub zodia eşecului, energia pe care o imprimă existenţei ei sportive vine dintr-un puternic for interior. Şi un fapt care este întotdeauna o marcă a nobleţii, ştie nu doar să câştige frumos, ci să şi piardă cu demnitate.

Într-o lume românească atât de sărăcită în privinţa modelelor, Simona Halep este un model. Nu doar o sportivă model, ci un om model. Nu neapărat victoria este semnul nobleţii, ci felul în care lupţi pentru ea. Simona Halep face parte dintr-o galerie de românce frumoase şi ne face un serviciu imens tuturor. Ne arată ce înseamnă excelenţa, ne reaminteşte că putem fi şi altfel. Şi face uneori asta cu un singur surâs.

P.S. Am fost tentat să arunc o privire şi la urâţenia care ne încojoară, la mocirla în care ne scufundăm, dar cred că Simona Halep nu merită nici măcar acest joc de contraste. Să ne bucurăm de lumina acestui suflet frumos. Victoria ei se răsfârnge puţin şi asupra noastră.

Un comentariu

  1. EXCEPTIONAL!Orice alt cuvant ar fi de prisos!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *