Ce literatură îmi place să citesc? Orice literatură bună, în care cuvântul sună autentic şi aduce aminte. În care autorul se mărturiseşte şi mărturiseşte pentru alţii. Pentru cei pe care i-a înţeles, pentru cei pe care a încercat să-i înţeleagă. Pentru cei ce i-au povestit senin grozăviile pe care le-au trăit şi pentru cei ce se revoltau că plătesc imbecilitatea.
A altora. Poate a lor. Într-o carte vreau să se audă tăcerea celor ce suferă şi liniştea celor ce muncesc , geamătul celui ce moare, zbierătul celui ce se naşte. […] îmi place să citesc cărţile în care e scris clar ce eu simt confuz.
În care mă regăsesc: pe cei atâţia, eu.
(Grigore Moisil, 1968. În prima imagine apar genţiane. A doua imagine este din Piatra Craiului, iar planta, ocrotită şi rară, se numeşte „sângele voinicului”.)
