Ca şi antecesorii săi sovietici, ce clamau respectul pentru dreptul internaţional înainte de a strivi aspiraţiile naţiunilor central şi est-europene, Vladimir Putin preferă să mizeze pe forţa şi pe capacitatea de intimidare a armatelor sale. Crimeea este urmarea naturală a unui curs agresiv ce ambiţionează să restaureze grandoarea pierdută a Rusiei. Că această acţiune este un atentat la integritatea teritorială a unui stat, este un detaliu irelevant în raport de ţelul asumat de către Rusia, în acest moment.
Ca şi în alte momente ale istoriei ei, Rusia combină reprimarea propriului popor cu expansiunea şi cuceririle. Ar fi o dovadă de miopie tragică să ignorăm evoluţiile seculare care duc, acum,la acest act de o gravitate fără precedent. De la Alexandru al III-lea şi Nicolae al II–lea până la Putin,trecând prin Stalin şi Brejnev, statul rus a practicat, în varii forme, acest amestec, dramatic, de autocraţie şi ambiţie mesianică. Supravieţuirea libertăţii depinde de capacitatea noastră de a rezista acestui asalt.
Crimeea este mai mult decât un obiectiv strategic. Ea este semnul că Rusia lui Vladimir Putin intenţionează să promoveze agenda subminării statalităţii Ucrainei. Un precedent pe care suntem obligaţi să îl luăm în considerare. Altermativa este cedarea continuă şi capitularea dezonorantă în faţă Rusiei şi imperialismului ei.
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
Stimate domnule Stanomir,
cum anume ar arata „capacitatea noastră de a rezista acestui asalt”? Cum anume s-ar putea manifesta ea (cel mai eficient)? Haideti sa facem un efort de concretizare.