În ce măsură este adevărat că Traian T. Coșovei ar fi un poet post-modernist? Nu cred că răspunsul la o asemenea întrebare ar avea vreo importanță, mai ales că s-ar putea spune că există cititori de poezie (cel puțin unul) care nu știu exact în ce măsură problema post-modernismului ar […]
Senzația imediată pe care mi-au dat-o poemele lui Traian T. Coșovei, încă de la prima lectură, a fost aceea a libertății. A unei libertăți totale, fără cenzură, și chiar fără autocenzură. Mai exact, e vorba de senzația că poetul acesta își poate desfășura după bunul lui chef benzile desenate cu […]
Când te otrăveşti de tânăr cu doze suple, consistente de poezie nu se poate să nu capeţi înfăţişarea celui Otrăvit în clipa când otrava se termină: o ultimă clipă, Otrava şi Otrăvitul se privesc drept în ochi (e o influenţă, dar nu mai ştiu a cui). Pe Traian T. Coşovei […]
Ce altceva ar fi putut să fie arta fără cenzură decât o poveste foarte lungă? Discutabil acum cine poate exercita prohibiţia, ca şi când ea te-ar face mai aristocrat, cel puţin în gusturi. Aşa îmi pare că au înţeles povestea lui Lars von Trier cei care au pus în faţa […]
Aer nobil ce-şi decerne Depărtare şi distanţă. Tăinuindu-şi frumuseţea Nu-şi doreşte-o nouă faţă. Şi viaţa, fără-ncetare, Prin măruntul ce se-ntâmplă Umblă-n linişte prin aer, Aer e, minune simplă. Viaţă, viaţă, doar atâta, Suflu-acesta ce-mi dă harul, Harul şi-o credinţă: lumea – Iată extraordinarul. Ochii mei cuprind în iris Imensul ce […]
