Toţi oamenii din Est, oricare le-ar fi orientarea ideologică, au obligatoriu o prejudecată împotriva istoriei. De ce? Fiindcă i-au fost victime. Toate ţările astea lipsite de destin din estul Europei sunt ţări care au fost invadate şi subjugate: pentru ele istoria e în chip necesar dmonică.
De altfel o să vă spun mai mult: istoria este negarea moralei. Dacă aprofundezi istoria, dacă reflectezi la ea, e pur şi simplu imposibil să nu fii pesimist. Un istoric optimist e o contradicţie în termeni.
Spre patruzeci de ani am descoperit istoria de care habar n-aveam. Şi trebuie să vă spun că am fost consternat. E cea mai mare lecţie de cinism care se poate închipui. Luaţi orice epocă a istoriei, studiaţi-o mai în profunzime şi veţi vedea ce concluzii cumplite se desprind din ea. Pentru oamenii din estul Europei, care au fost întotdeauna obiect al istoriei, ea este un lucru execrabil.
Din clipa în care am descoperit istoria mi-am pierdut orice iluzie. E într-adevăr opera diavolului. […] Istoria e o desfăşurare fatală, pe care omul îşi închipuie c-o poate domina. Fals.
În acest sens aş fi mai degrabă fatalist, ca tot estul Europei. Toată lumea e acolo fatalistă, chiar şi cei care pretind că nu sunt. Şi e de înţeles. Dar chiar şi fără asta, dacă ne gândim bine: dominăm lucrurile la suprafaţă, nu în adâncime.
(Misterul, aventura şi nebunia vieţii, în Convorbiri cu Cioran, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1995
