Pe 2 septembrie 2013, Iulian Enache, posesor al unui detector de metale, contacta Muzeul Naţional de Istorie a României, pentru a anunţa descoperirea unui tezaur de aproximativ 50000 de monede de argint, de provenienţă turcească, din secolul al XV-lea. Descoperirea s-ar fi realizat la 1 septembrie 2013, între localităţile Goleşti şi Budeşti din judeţul Vâlcea, în urma activităţilor de detecţie pe care acest cetăţean le desfăşura din pasiune pentru istorie. La 3 septembrie 2013, tezaurul a fost predat Muzeului Naţional de Istorie, Iulian Enache primind în schimbul său un premiu de 45.000 de lei. Este posibil ca el să mai primească şi alte sume de bani, extrem de consistente, pentru descoperirea sa.
La începutul anului 2014, Tudor Ponoran, de asemenea posesor al unui detector de metale şi pasionat de istorie, descoperă la aproximativ 20 km de Zlatna, judeţul Alba, cinci pumnale, o seceră, cinci vârfuri de lance şi două zăbale pentru cai, acestea provenind din cinci morminte dacice. Acest cetăţean s-a adresat Muzeului Naţional al Unirii din Alba-Iulia pentru a preda artefactele descoperite, primind un premiu de 1.500 de lei.
Fără îndoială, aceste două precedente vor avea darul de a încuraja activităţile utilizatorilor de detectoare de metale şi vor stimula o goană după tezaure. Este posibil să se producă un număr tot mai mare de descoperiri spectaculoase, iar multe dintre tezaurele descoperite, în loc să ia calea spre colecţiile particulare din Occident, să ajungă acolo unde le este locul, în muzeele româneşti. Ar trebui să ne bucurăm?
Nu! Ar trebui să ne întristăm şi să ne îngrijorăm serios. Voi explica, sper eu pe înţelesul tuturor, de ce.
Începând cu secolul al XVIII-lea, dar cu precădere în secolul al XIX-lea, muzeele şi colecţionarii de antichităţi au fost preocupaţi de a-şi crea colecţii cât mai cuprinzătoare de artefacte spectaculoase şi de curiozităţi. Acolo unde existau indicii că ar exista astfel de „comori”, se săpa fără nicio metodă ştiinţifică: orice era receptat ca banal sau neinteresant era stricat, aruncat, distrus.
Treptat însă, arheologii au înţeles că nu este totuna să găseşti un vas mare, plin cu monede, într-o pădure, departe de orice aşezare, cu a-l descoperi într-o încăpere din incinta unui templu. În primul caz este foarte probabil ca cineva să fi ascuns respectivul vas din pricina unei năvăliri, nemaireuşind apoi să îl recupereze, în vreme ce, în a doua situaţie, tezaurul poate reprezenta o ofrandă adusă zeilor. Este unul dintre cele mai banale exemple care dovedesc că artefactele vorbesc, spun poveşti, aduc informaţii despre viaţa oamenilor din trecut.
Dar cu o condiţie: aceea de a păstra contextul arheologic. Adică de a înregistra cu minuţiozitate unde au fost găsite, la ce adâncime, în ce poziţie, alături de ce alte piese etc. Atunci când sapă un sit, arheologii notează astfel un număr impresionant de parametri, cu precizia şi grija unui criminalist, pentru ca ulterior săpăturii propriu-zise, din nou întocmai precum un criminalist, pe baza „probelor” găsite, să refacă povestea pe care o spun artefactele din acel sit. Dar, spre deosebire de criminalistul care încearcă să reconstituie doar cum s-a produs crima şi să descopere cine este făptaşul, arheologii se străduiesc să recreeaze adevărate lumi: ce oameni au locuit în acea zonă, ce ocupaţii aveau, ce credinţe aveau, ce mâncau, cum se distrau etc.
Deci, treptat, s-a adoptat un nou principiu şi s-a constituit o cu totul altă paradigmă: artefactele nu sunt simple curiozităţi pe care să le strângem în colecţii şi să le privim în muzee, ci martorii unor lumi trecute. Prin aceşti martori, dacă sunt trataţi aşa cum trebuie, putem obţine cunoaşterea unor universuri fascinante. Artefactele sunt adevărate porţi către cunoaştere!
Activitatea detectoriştilor nu face decât să închidă aceste porţi, să reducă la tăcere aceşti martori. Ne readuce la o concepţie de secol XIX, primitivă şi distructivă, în care doar artefactul, fără contextul său arheologic, este păstrat. În felul în care procedează astăzi, detectoriştii nu sunt eroi care merită premiaţi, ci criminali, cel mai probabil inconştienţi, împotriva cunoaşterii. Sunt convins încă că o asemenea situaţie poate fi schimbată, cu calm, înţelepciune şi ingeniozitate, astfel încât să revenim la o paradigmă progresistă şi să le facilităm pasionaţilor de istorie posibilitatea de a fi mai degrabă utili, decât dăunători.
*
* *
Sunt dator să vă spun de ce am scris aceste rânduri. De curând am semnat o petiţie scrisă de domnul Eugen Teodor, de la Muzeul Naţional de Istoria a României (pe care, ţin să precizez, nu îl cunosc personal), disponibilă la acest link: http://www.petitieonline.com/patrimoniul_istoric_national_intre_profesionism_si_amatorism. Petiţia este adresată ministrului Culturii şi ia act împotriva acestor activităţi de detecţie, ilegale şi contraproductive ştiinţific. Printre altele se aduc unele acuze şi domnului Ernest Oberländer Târnoveanu (pe care de asemenea nu îl cunosc personal), acuze faţă de care însă mă disociez, din lipsă de probe.
Motivul pentru care am semnat totuşi petiţia este acela că un principiu în care cred cu tărie a fost încălcat, iar încălcarea acestuia a fost ignorată până la această petiţie. Din aceeaşi cauză am scris şi rândurile de mai sus: pentru a apăra un principiu, convingând pe cât mai mulţi dintre voi, stimaţi cititori, de importanţa lui. Şi tot pentru apărarea acestui principiu, am scris şi rândurile de mai jos, pe care sper să aveţi răbdarea de a le citi şi bunăvoinţa de a judeca asupra lor.
Am fost surprins că petiţia doar constată şi incriminează, fără a propune soluţii. La un moment dat, exprimarea relevă pe de-a întregul că petiţia nu este completă: „Avem nevoie de o lege etc.”. M-aş fi aşteptat ca în locul acestei constatări cu iz de solicitare să găsesc câteva propuneri concrete de remediere a situaţiei. Dacă nici arheologii, direct prejudiciaţi, nu propun soluţii şi nu fac lobby în favoarea acestora, atunci cine să o facă?
Consider că este momentul să înceapă o dezbatere adevărată despre cum poate fi eliminată această ameninţare la adresa cunoaşterii şi patrimoniului. O dezbatere care să aibă drept ţintă formularea unei legi care să respecte drepturile tuturor şi să armonizeze interesele arheologilor profesionişti, detectoriştilor, muzeelor, statului şi, nu în ultimul rând, publicului larg. Mi-ar plăcea ca măcar pentru această dezbatere, orice asperităţi de altă natură să fie lăsate deoparte şi fiecare să intervină cu bună credinţă, astfel încât experienţa şi cunoştinţele unor oameni cu realizări profesionale remarcabile, precum domnii Oberländer Târnoveanu şi Teodor, să fie valorificate pentru binele tuturor.
La această dezbatere, eu contribui în cele ce urmează cu câteva modeste observaţii. Poate cei cu mult mai bine pregătiţi de mine vor avea bunăvoinţa să nu râdă de eventualele fantasme şi vor şti să preia ce este util.
În primul rând, două principii:
1. Legea trebuie să fie flexibilă şi atractivă, nu intransigentă. Date fiind posibilităţile precare pe care statul român le are de a asigura respectarea normelor, mai ales în acest caz concret, legea trebuie gândită în aşa fel încât toţi să o aplice din convingere, nu de teama coerciţiei. Altfel, vom avea din nou o lege foarte bună, dar pe care nu o respectă nimeni, pentru că nimeni nu este pedepsit.
2. Activitatea şi entuziasmul detectoriştilor nu trebuie blocate. Dimpotrivă, detectoriştii trebuie văzuţi ca o resursă importantă pentru cercetarea arheologică, întrunind două calităţi demne de luat în seamă (dacă sunt de bună credinţă): sunt pasionaţi de istorie şi fac investiţii în aparatură. Reglementările trebuie să instituie modalităţile prin care această resursă să fie valorificată şi să nu se constituie într-un pericol, cum este cazul în prezent.
În al doilea rând, măsuri concrete:
1. Orice detector de metale procurat de o persoană fizică sau juridică trebuie declarat la muzeul cu responsabilităţi în domeniul arheologiei din judeţul în care domiciliază proprietarul respectivului dispozitiv. Orice detector de metale nedeclarat în termen de 30 de zile de la procurarea lui urmează a fi confiscat, nedeclararea intrând sub incidenţa legii penale. Orice descoperire făcută cu un detector de metale neînregistrat constituie infracţiune. Şi în acest caz, detectorul de metale urmează a fi confiscat.
2. Proprietarul va fi informat atunci când îşi înregistrează detectorul cu privire la răul pe care îl provoacă săpăturile neautorizate şi va semna o declaraţie pe proprie răspundere prin care admite că este conştient de acesta, precum şi de alte elemente care probabil vor fi necesare (Comentariu: este o adevărată plagă a societăţii noastre faptul că sunt impuse legi, fără ca celor pe care aceste legi îi vizează să li se explice de ce ar trebui respectate respectivele acte normative. Acest aspect trebuie şi sper că va fi, cel puţin în această situaţie).
3. Proprietarii de detectoare de metale vor avea dreptul să îşi desfăşoare activităţile nestingheriţi, dar au obligaţia să anunţe reprezentanţii muzeelor (nu ai primăriilor, ca în cazul descoperirilor întâmplătoare) imediat ce există date cu privire la o posibilă descoperire arheologică, astfel încât contextului arheologic să nu i se aducă prejudicii (Comentariu: În acest punct sunt necesare informaţii tehnice, pe care nu le deţin, pentru a stabili exact limita până la care pot acţiona descoperitorii).
4. Arheologii profesionişti au obligaţia de a verifica sesizările primite de la detectorişti într-un termen stabilit legal, după care detectoriştii au dreptul să sape, dar şi obligaţia de a preda orice artefacte descoperite în săpătură.
5. În cazul în care în urma unui număr de sesizări primite de la acelaşi proprietar (ce urmează a fi stabilit pe baza unui studiu şi a negocierilor între arheologi şi detectorişti), în urma cărora nu s-a descoperit nimic de interes arheologic, activitatea respectivului proprietar urmează a fi suspendată pentru o perioadă de timp (urmează a fi stabilită în urma negocierilor între arheologi şi detectorişti).
6. În cazul în care, în urma unei sesizări făcute de un detectorist, se descoperă artefacte, acestora li se vor atribui deopotrivă recompense materiale şi simbolice (10% din valoarea descoperirii, un procent mai mic atât din cauza considerentelor financiare, dar mai ales al faptului că se presupune că descoperirea sa vine din pasiunea pentru istorie, nu din dorinţa de câştig; dreptul de a vizita gratuit muzeele de profil din ţară; dreptul de a fi invitat la manifestările ştiinţifice ale muzeului din judeţ; în privinţa recompenselor simbolice nu deţin expertiza necesară pentru a propune astfel de gratificaţii: posibil diplome de onoare, medalii etc.).
Închei cu speranţa că principiul despre care am vorbit va triumfa în cele din urmă, spre binele patrimoniului naţional şi al cunoaşterii.
Ce comentarii comuniste facute pe o tema ce va pune an tabere adverse detectivi de metale amatori cu arheologi de birou ce de ani si ani nu reusesc sa finalizeze siturile arheologice (cimitire) ce se afla pe traseul bucatelelor de ,,autostrada”Hotul urla mai tare hotul ca el sa poata fur an voie si sa-si valorifice marfa furata. Rusine
Studiati legislatia britanica, in special Treasure Act Revizuit. Vedeti si Portable Antiquities Scheme. Cercetati efectele legislatiei britanice si modul in care aceasta legislatie si modul de aplicarea a ei au eradicat, fara alte eforturi si investitii, braconajul arheologic si au responsabilizat si educat detectoristii. Aceea este calea.
pai sa facem si noi o petitie ca sa primim salarii ca aducem mai multe beneficii ca arheologii care doar scriu carti despre o istorie falsa
hobby ….scz pt greseala
Intentionez sa-mi cumpar un detector de metale .Sincer , m-ai facut sa rad cu lacrimi :))))) Tu ai impresia ca cine-si cumpara astfel de aparat , o face ca sa ce??? Sa va faca voua pula mare , si voi sa stati pe scaune la umbra , si sa-l recompensati pe prost cu 2-5% intr-un caz fericit . Stai tu linistit acolo , si asteapta-ma pe mine sa-ti aduc ploconul !!(ia lupule oaie d-a gata) :))))))) . Inca ceva , n-am inteles de ce faci lumea cu astfel de fobii criminala ???!!! In fine , probabil esti un retard , agresat sexual in frageda-ti pruncie . Mergi si consulta un psiholog !!
De ce dracu Noi trebuie sa fim mai cu mot decat altii…in majoritatea tarilor Occidentale oricine poate detine si face detectii nestingherit si este chiar RECOMPENSAT substantial de stat….a ramas RAHATUL asta de metalitate securisto-comunista si toti ipocritii incerca sa faca pe patrihotii(pardon patriotii)… faceti liste CLARE cu siturile arheologice declarate si delimitarile lor precise…avem legi care deja sanctioneaza detectia ilegale….si cam atat !!! Lasati pasionatii de istorie si mistere sa isi exercite HOBBY-ul asa cum se face in toata Europa (lumea civilizata)…!!! S-a MURIT in REVOLUTIA din 1989 ca sa putem avea LEGAL o arma de foc, un detector, o statie de emisie receptir asa cum doar in FILMELE video de 10 lei pe sera vedeam…!!! RUSINE celor care au uitat de copilul din EI….cel care sapa la 8-10 ani dupa cioburi de oala in gradina bunicilor…!!!
Eram sigur ca acest articol are legatura cu mini-arheologul E.T.! Doar el sicativa (5-10) au interes sa stopeze valul de descoperiri realizarte de catre detectoristii de buna credinta.
Ce pot sa spun in legatura cu teoria contextului arheologic? Predarile la muzee nu sunt intotdeauna urmate de cercetari la locul descioperirii, iar majoritatea descoperirilor de acest gen se fac la adancimi de 15-30cm. Care context arheologic domnilor si unde este interesul pentru acesta daca nu se doreste deplasarea la locul descoperirii?
Nu mai continui sa vorbesc despre abordarea aberanta a petitiei si idiotenia proiectului de lege care a precedat petitia 🙂 Mai lasati munca de birou, trabucurile si tigarile si haideti pe teren, poate intalnim si noi vre-odata pe dealuri arheologi de buna credinta!
Domnule cum isi mai dau unii cu parerea!!! Sper sa nu ajungi in Parlament, ca ai fi in stare sa votezi legea prin care numai un arheolog are voie sa detina aparat de detectie. Ai fost scolit cumva la Moscova? Eu zic sa te mai informezi si de legislatia Regatului Unit, nu numai de cea a Germaniei. Si sa nu bagi cumva in aceeasi oala detectoristii cu simt civic, onesti, cu braconierii arheologici, care, de altfel, sunt o multime si la voi in breasla. In 150 de ani de cercetare arheologica nu ati fost in stare sa descoperiti mare lucru. Si doctoratul probabil ca il faci stand in fund in spatele unei usi, la un birou si citind /copiind ce au scris altii. Si la final iti dai si tu cu parerea. De aia nu stim bine nici azi cine suntem si ce limba vorbeam pe vremea lui Decebal. Asta daca citesti cartea de istorie. Ca ati descoperit voi totul. Eu zic ca era mai bine sa iti dai cu parerea in domeniul tezei tale de doctorat, decat in legatura cu ce fac detectoristii cu bun simt. Deci, ai grija ce scrii in teza aia a ta pentru ca eu o sa fiu primul care o sa te acuze de plagiat (dupa ce o citesc, desigur, si daca este cazul). De altfel m-ai facut foarte curios cu doctoratul tau: ce aduci nou in domeniu? Sunt o persoana foarte interesata, nu intreb asa, doar ca sa te bag in seama. Iulian a adus nou, de exemplu 50 de kg de argint la visteria statului, daca e sa ne luam numai dupa partea palpabila si o bucatica din istoria acetei tari. Tu??? Cu ce ne uimesti? Ahhh! De fapt esti suparat pe Iulian ca ti-a stricat contextul. Iti dadeai doctoratul tocmai pe langa drumul ala unde a descoperit el tezaurul. Sau ai si tu o boala. Vrei sa fii bagat in seama si nu stii cum sa faci. Tin sa te anunt. Esti pe calea cea buna (nu asta pe care esti acum aici pe site, ci aia cu doctoratul). Fa ceva demn de luat in seama si o sa fii luat in seama. Negresit!
Dl Liviu Iancu intrati domne in politica, se vede ca va pricepeti.
Se tot vorbeste de conduita. Insa nu este curios faptul ca descoperirile arheologice facute de adevaratii profesionisti sunt mult mai putin bogate? Ca sa gasesti 50000 de monede valoroase si sa le predai neatinse unui muzeu, acest lucru pare o prostie enorma pentru un profesionist adevarat. Un adevarat profesionist gaseste monedele pastreaza din ele 49800 de bucati, restul de 200 de monede le inainteaza unui muzeu alaturi de o documentatie foarte stufoasa din care rezulta ce oameni au trait in acea perioada, ce mancau si haine purtau si eventual ce limba vorbeau – fapt care este constatat simplu, doar in baza unor presupuneri. Dar el este profesionist! Si este mandru de asta! Insa uite ca apare un toparlan, care habar nu are pe ce lume traieste si cu un amarat de detector iese in evidenta cu descoperiri fabuloase, stricand astfel imaginea marilor arheologi profesionisti documentati si implicit piata de artefacte, pentru ca monedele nemaifiind atat de rare, scad din pret.
Unde mai pui faptul ca in muzee se fura, adica este foarte posibil ca peste vreo 20 de ani, asa cum s-a mai intamplat, din cele 50 000 de monezi sa ramana doar o suta.
Dar, conduita. Totusi! Conduita!
ai dreptate.
Petitia privind activitatea de „cercetare” cu detectorul de metale precum si premierea unor descoperiri spectaculoase ca rezultat al „cercetarii” a reaprins un subiect care in Romania aproape ca ramasese la periferia dezbaterilor chiar si in mediile interesate direct. Nu vreau sa aduc nici unei parti laude sau critici din moment ce dezbaterea de pe cele doua situri (petitieonline.com si lapunk.ro) au atins cam toate ungherele vazute si nevazute ale problematicii. Din dezbatere poti trage insa concluzia eronata ca nu prea avem legi care sa reglementeze treburile astea (atat cele privind „cercetarea” cu detectorul de catre persoane fizice cat si cea efectuata de arheologi). Amintesc doar ca toate situatiile sunt acoperite de Legea 182/2000 republicata in 2008. Aruncati o privire asupra Cap. IV, Art. 2 si va veti minuna cat de clar este. Chiar si articolul 49 pare destul de lamuritor desi au fost voci care nu prea sunt de acord intru totul cu el (partea cu primarul localitatii). Celelalte probleme (privind cercetarea si protectia patrimoniului) sunt rezolvate mai serios din 1997 (a trecut ceva vreme de atunci si n-are rost sa ne mai amintim ce angajamente ne-am luat) cand Romania ratifica Conventia Europeana privind protectia patrimoniului arheologic. Reglementari serioase se fac si prin Legea 258/2006 privind protectia patrimoniului arheologic. Daca va avea cineva rabdare sa citeasca textele in totalitate, va vedea cu siguranta ca activitatea de „cercetare” cu detectorul de matale, asa cum a fost descrisa de chiar autorii celor doua descoperiri amintiti in articolele ce au lansat dezbaterea, este sanctionata de lege si nu premiata (Art. 10, al. 3 din Conventia de la La Valetta). La fel de culpabila pare si institutia care a recunoscut descoperirea ca una legala (conform Conventiei era suficienta suspectarea ca obiectele sa provina dintr-o descoperire necontrolata ca achizitia sa nu aiba loc ci mai degraba sa fie demarata mai intai o ancheta). Tot aici sunt definiti si termenii „cercetare arheologica”, „descoperire arheologica” si „descoperire arheologica intamplatoare”. In ceea ce priveste ultima definitie, lucrurile nu sunt foarte clare: „prin descoperire arheologica intamplatoare se întelege evidentierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a actiunii factorilor naturali sau a actiunilor umane, altele decât cercetarea arheologica atestata”. Acum, eu cred ca „cercetarea” cu detectorul de metale, fiind una programata, premeditata dar efectuata de persoane fizice neautorizate sa faca si sapaturi arheologice nu poate produce descoperiri intamplatoare. Voi ce ziceti? Eu cred ca de aici trebuie plecat si, daca la final se produce un text care sa nu poata fi interpetat de nici una din parti (arheologi – detectoristi), patrimoniul nostru poate fi inca salvat si valorificat asa cum ne cere de altfel si acea minunata Conventie la care, repet, suntem parte cu un angajament din 1997. Va Multumesc pentru atentie!
Am uitat sa dau un exemplu de „descoperire” de la altii:
http://www.thelocal.de/20140219/german-amateur-treasure-hunter-bags-sensational-roman-hoard
Vedeti si singuri cum este catalogata descoperirea si practica dezbatuta in tema noastra!
Felicitari pentru curajul de a aborda o tema atat de sensibila.Din pacate trebuie sa remarc faptul ca autorul este un visator care nu a inteles ca acolo unde sunt interese de ordin material stiinta este ignorata, ocolita ,alungata ,uneori chiar de catre cei care ar trebui sa o sustina si sa o apere.
Daca se poate sa aflam unde lucreaza autorul? Sau unde a mai lucrat-evident, in domeniul istoriei- pana acum?
Noi (posesorii autorizati de detectoare de metale) asteptam cu interes ziua in care o entitate (arheolog, istoric, muzeograf, muzeu, MC, etc) se apuca sa ne studieze activitatea STIINTIFIC. Lansarea unor concluzii fara un studiu ne apropie de Evul Mediu. Va asiguram ca va oferim tot suportul. Multumim!
Un punct de vedere pertinent dl.Iancu.In schimb aflu de la Vasile Cotiuga despre faptul ca am de ani de zile detector pentru a bracona.In ultima vreme pe tema dezbatuta s-au batut campii masiv.Se fac afirmatii gratuite cu pretentia de adevar absolut.Spuneti ca va delimitati de afirmatiile lui Teodor Eugen vis-a-vis de dl.Tarnoveanu.Foarte bine.Dar ati fi putut lua in calcul si elucubratiile privind asa zisele „explicatii” privind episodul Enache , situatie unde petitionarul va trebui sa dovedeasca spusele in procesul de calomnie ce va urma.Aviz si pentru Cotiuga Vasile , nefiind la prima derapare in afirmatii privind latura juridica a fenomenului.Pentru binele arheologiei romanesti sper ca acesta sa-si stie meseria bine , ca-n aspecte juridice e varza.
Ati uitat sa precizati ceva: Cine devine arheolog, nu o face ca sa sape fantani orizontale ci ca sa jefuiasca comorile tarii pentru a le vinde peste hotare.
Frumos, nu?
Acum ce ar fi sa incercam o definitie la „braconaj arheologic”? Credeti ca se inregistreaza cineva in bazele de date ale politiei si apoi are tupeul sa atace siturile arheologice?
Ah, vechea poveste cu contextul. Ce e mai grav? Unul care dezgroapa o potcoava de pe un drum uitat de lume sau un arheolog care scoate obiecte dintr-un castru dar apoi nu publica nimic? Unde este mai mare pierderea contextului?
„Arheologul stie ca atunci cand aparatul semnaleaza ceva, el trebuie sa fie atent la contextul arheologic” – Serios? altcineva e orb la ceramica, cenusa sau mediu imprejurator, nu?
Domnule Iancu,
Exista legi si buna conduita!
Oricine poate detine un detector de metale, fara sa fie nevoie sa anunte muzeele judetene! Doar ca trebuie sa se inregistreze la Politie.
Problema este de conduita! El stie foarte clar ca nu are voie sa foloseasca asemenea echipamente in situri arheologice!! Si sa nu fim ipocriti. Cei care isi cumpara detectoare de metal, nu o fac pentru a face un ban in urma colectarii fierului vechi de catre REMAT-uri! Ci pentru braconaj arheologic!
Ce s-ar putea face daca ar exista o oarecare conduita civica? Impreuna cu arheologii sa intocmeasca un proiect de cercetare de suprafata, care sa insemne si folosirea detectorului de metale, sa ceara autorizatie de folosire de la Ministerul Culturii (nu Politie) si apoi sa treaca la treaba.
Simplu.
Arheologul stie ca atunci cand aparatul semnaleaza ceva, el trebuie sa fie atent la contextul arheologic.
Si toata lumea va fi fericita!!
Domnule Iancu, deacord cu dvs. cu cateva mici exceptii:
Sesizarea potentialelor situri sa se faca prin mail, cu poze si coordonate. In felul acesta exista trasabilitatea informatiilor, o hartie se poate pierde.
Procentul de 10%: daca inseamna 10% din ce se va descoperi in situl semnalat, va rog ignorati cele de mai jos.
Daca se propune reducerea recompensei de 30%(+15% pentru valoare istorica deosebita), luati urmatorul caz:
Sa zicem ca un detectorist gaseste un …polonic de aur, descoperire izolata, in valoare de 1000 euro(estimata de muzeu). El stie, consultand ebay si alte site-uri ca polonicul sau ar valora de 2 ori mai mult.
Acum, daca recompensa ar fi de 10%, si omul chiar umbla dupa bani(nu suntem toti asa) are o dilema: 100 euro sau 2000? Personal nu ma intereseaza procentul, dar unul mai mic ar incuraja vinderea ilicita si cheltuirea mai multor bani pentru rascumpararea sa.
Penalizarea de la Punctul 5: Da, un lucru bun pentru cei care semnalieaza cetati inexistente. Dar nu trebuie sa fie un punct prin care rau-voitorii sa blocheze gratuit activitatea posesorilor de detectoare.
Ma bucur ca exista cineva care gandeste limpede, toata aceasta ura prezenta in ultima vreme poate speria un descoperitor nou(care nu cunoaste inca personalul muzeal), facandu-l sa devina colectionar.
Ar fi benefice cat mai multe comentarii pozitive, cata vreme este permisa prin lege folosirea detectoarelor, proprietarii lor trebuie atrasi, coordonati si nu speriati si injurati de catre specialisti.
Felicitari pentru articol!
Domnilor,
Ma bucur ca articolul meu v-a trezit interesul si ca ati aplaudat partile pe care le-ati considerat bune, ca ati criticat partile pe care le considerati rele. Eu sunt un simplu doctorand in istorie, care este familiarizat cat de cat cu lumea muzeelor si a siturilor arheologice. Pentru mine, ca istoric (pentru ca desi am participat la sapaturi arheologice, nu ma consider un arheolog) artefactele si contextele lor arheologice, informatiile pe care le pot extrage pornind de aici, sunt deosebit de pretioase. De aceea am scris acest articol, ca sa semnalez faptul ca atat arheologii, cat si detectoristii de buna credinta, ar trebui sa isi dea mana pentru:
1. descoperirea si conservarea artefactelor si siturilor astfel incat ele sa poata fi valorificate la maximum din punct de vedere stiintific;
2. stoparea fenomenului prin care unii fac din descoperirea artefactelor o afacere profitabila care vaduveste patrimoniul national si cunoasterea si care aduce si o pata imaginii persoanelor de buna credinta care utilizeaza detectoare de metale.
Eu spun ca ambele parti ar trebui sa se organizeze si sa poarte un dialog constructiv. Cum eu nu fac parte din niciuna, nu am putut decat sa imi iau responsabilitatea de a semnala aceasta necesitate.
„Petiţia este adresată ministrului Culturii şi ia act împotriva acestor activităţi de detecţie, ilegale şi contraproductive ştiinţific. Printre altele se aduc unele acuze şi domnului Ernest Oberländer Târnoveanu (pe care de asemenea nu îl cunosc personal), acuze faţă de care însă mă disociez, din lipsă de probe”.
Si daca eu v-as aduce dovezi scrise ca tot ce spune respectivul Teodor sunt numai minciuni si aberatii la adresa mea? Ca nu s-a informat, cu toate ca acestea erau la cativa metrii de el, inainte sa faca acuzatii ieftine menite sa sensibilizeze pe potentialii semnatari?(da se pare ca ati cazut si dvs in plasa).
Porcaria asta de petitie este un fel de „mai intai tragem si pe urma somam” tipic comunista, nu are absolut nimic de-a face cu protejarea patrimoniului. Imi cer iertare daca refuz sa cad „victima colaterala”, dupa cum spunea Teodor intr-un comentariu pe pagina facebook a arheologilor, intr-un razboi al stimabilului cu morile de vant.