Se rupe Istoria!

Motto: “Dar nimeni, pînă acum, nu şi-a propus amputarea Facultăţii de Istorie, o instituţie care, de un secol şi jumătate, nu s-a făcut de ruşine.”

“Ȋn contra direcţiei de astăzi” de la Facultatea de Istorie

Se tot vorbește în ultima vreme de înfiinţarea unei Facultăţi de Studiu al Patrimoniului la Universitatea din București, având drept nucleu Departamentul de Istorie Antică, Arheologie şi Istoria Artei din Facultatea de Istorie. Nu am să scriu despre această iniţiativă, ci despre freamătul și zbuciumul pe care le-a provocat acest plan. Ideea Facultăţii de Studiu al Patrimoniului s-a răspândit rapid, ca o molimă. Prea puţin sunt băgaţi în seamă cei care vor să explice rostul proiectului! Ceea ce contează este fantasmatica urgie că se va rupe Facultatea de Istorie, că se vor împărţi etajele, amfiteatrele, sălile de seminar, biblioteca, iar tradiţia de când lumea a instituţiei va fi pângărită. Odată cu asta, și destinul studenţilor va fi transformat iremediabil.

Şi când Facultatea de Istorie este ameninţată să rămână fără istorie, să-i fie diluată identitatea, nimic mai simplu: lucrurile se repară din vorbe. Motto-ul articolului meu nu este inventat. Este luat dintr-un text apărut în două publicaţii românești contemporane, nu mai târziu de săptămâna trecută.

Tot săptămâna trecută, a fost o dezbatere la Facultatea de Istorie pe tema proiectului noii Facultăţi. Au participat profesori susţinători ai ideii, profesori care nu susţineau deloc ideea și studenţi, împărţiţi și ei în două tabere. Pentru că nu pot să povestesc dezbaterea fără să fac judecăţi de valoare am să reproduc numai argumentul-întrebare formulat de o studentă şi îmi voi organiza articolul în jurul lui: Cum să se rupă în două o facultate cu o tradiţie de 150 de ani? Şi cu noi studenţii ce se va întâmpla?… un strigăt disperat, am spune la gândul că cineva vrea să amputeze facultatea, cea care într-un secol şi jumătate – cum se spune în motto – nu s-a făcut de ruşine!

Şi uite cum lucrurile se leagă: destin, tradiţie, continuitate. Şi pe vremea comunismului, mai precis în perioada naţional-comunistă, istoria trebuia croită în funcţie de patru piloni: vechime, unitate, continuitate și independență. Dacă ar fi să căutăm farmecul, el se iveşte numai în momentul când ideile se transferă, se adaptează, se camuflează și se reciclează. Relaţia dintre reconstrucţia istorică şi instrumentalizarea prezentă a trecutului nu este niciodată clară. Cât despre Facultatea de Istorie din Bucureşti, cine nu știe povestea nu-și poate imagina care sunt rădăcinile gâlcevei…

Cum stă treaba…

Chiar dacă istoria instituţională nu e punctul meu forte, când vine vorba de facultatea unde am studiat patru ani, cunosc câteva elemente. Ȋn plus, rapelul la perioada comunistă rezolvă multe necunoscute legate de misterele și istoria imaginară a instituţiei. Nedumerirea studentei pe care o aminteam mai înainte, poate fi respinsă rapid drept eronată, însă nu aici este problema. Ea a crezut în ceea ce a spus, pentru că ideea venea de la o autoritate.

Lucrurile sunt, însă, simple! Facultatea de Istorie din București nu are 150 de ani. Desigur, este o fărâmă de ceva în această cronologie, dar exact ca în bancurile de la Radio Erevan. Este adevărat că sunt 150 de ani, dar nu este vorba de Facultatea de Istorie, ci de Universitatea din Bucureşti. În 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţează Universitatea din Bucureşti care reunea facultăţile de Drept, Ştiinte şi Litere. Despre o Facultate de Istorie nici nu poate fi vorba. Dacă este să fim riguroşi, nici chiar în acest an nu se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, ci la anul. Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti este destul de nouă. În perioada interbelică când activau istorici de care breasla istoricilor este atât de mândră – precum Nicolae Iorga, Gheorghe I. Brătianu sau Constantin C. Giurescu – erau profesori la Facultatea de Litere și Filosofie. Această construcţie “burghezo-moşierească” a fost demantelată odată cu reforma educaţiei din 1948. Ȋn urma acestei reforme a apărut şi Facultatea de Istorie.

Şi de atunci până acum, se zice în motto că instituţia nu s-a făcut de rușine. Dacă raportăm rușinea la sistemul politico-ideologic, în perioada comunistă nici nu avea cum să se facă. Într-o prima fază au fost înlăturaţi “istoricii burghezi” au fost aduse cadre noi, apoi s-a făcut o “istorie obiectivă riguros știinţifică”. Roller este primul nume care îmi vine în minte. Istoria asta care nu s-a făcut de rușine în perioada comunistă era parte din “frontul ideologic de luptă al partidului”. Dar nu a rămas împietrită tot timpul. S-a relaxat puţin prin anii ‘60 pentru ca din anii ‘70 să făurească noile mituri și vulgata naţional-comunistă.

În toată perioada comunistă, desigur, Facultatea de Istorie s-a ţinut aproape de linia partidului și i-a fost bine. În prezent, instituţia mai face lucruri pe care “unii răuvoitori” le-ar putea socoti ruşinoase. Scriam într-un articol prilejuit de bibliografia pentru un concurs didactic de la această facultate unde vremelnic predau si eu, că naţional-comunismul nu a murit. El este deghizat acum în bibliografii, reciclări discursive, iar victimele sunt studenţii, asta acum când România este în Uniunea Europeană!

Inventarea şi dezvrăjirea tradiţiei

Auzind întrebarea studentei, am căutat să aflu cum de s-a colportat ideea vechimii, continutăţii și virtuozităţii Facultăţii de Istorie?! Am arătat mai înainte, în câteva rânduri, că nu este așa! Eu cred că studenta care se cutremura la gândul că Facultatea de Istorie ar putea să se rupă are informaţia din presă. Săptămâna trecută, decanul Facultăţii de Istorie a scris un articol în revista Dilema Veche, preluat şi în Revista 22 – şi devenit viral în reţelele de socializare. Motto-ul meu este o propoziţie din articolul dumnealui. Sunt mici exagerări și figuri de stil, ar spune cineva indulgent. Scopul scuză mijloacele, ar zice nemuritorul Gambetta… că până la urmă… tot la Caragiale ajungem!

Scopul este simplu. Ȋmi vine greu să cred că domnul decan nu ştie istoria instituţiei pe care o conduce. Sigur că a spus aceste poveşti în contextul zâzaniei legate de infiinţare a unei Facultăţi de Studiu al Patrimoniului. Acolo unde ar fi trebuit să fie o dezbatere de idei, sunt aduse argumente fanteziste, sunt făcute exerciţii de stil, licenţe poetice şi insinuări despre cei care nu au aceaşi opinie. Şi din toată gâlceava asta un student care a nimerit la Facutatea de Istorie, întreabă public într-un amfiteatru ticsit cu profesori şi colegi studenţi de ce să se altereze o tradiţie de 150 de ani? Că am adus vorba de comunism, întotdeauna instituţia a găzduit şi excepţii: profesori care au făcut o istorie care interoga onest trecutul şi nu una după reţetele ideologice ale vremurilor. Dar nu trebuie uitat că la Facutatea de Istorie s-a făcut odată istoria lui Roller şi s-a articulat naţional-comunismul. Vreme de aproape două decenii, poveştile astea s-au vârât vârtos în capul cetăţenilor. Iar sechelele se văd până astăzi!

Spre dezbatere de idei?!

Destinul instituţional al Facultăţii de Istorie şi al noului proiect instituţional ar trebuie discutate lucid. Ca editor al revistei lapunkt.ro invit ambele tabere, atât pe cei care apără tradiţia nepătată de un secol şi jumătate a Facultăţii de Istorie și susţin continuitatea ei, cât şi pe cei care au în plan înfiinţarea unei Facultaţi de Studiu al Patrimoniului, să lase armele şi să discute idei. Să scrie în lapunkt.ro, dar în contextul unei dezbateri de idei! Pentru insinuări şi atacuri, într-o primă instanţă, sunt televiziunile şi tabloidele. Apoi tribunalul!

E curios ce poate face trecutul în și din prezent. Unii istorici nu se mai mulţumesc să-l reconstituie și să-i spună povestea. Vor să-și găsească si ei un loc în istorie. Aproape cu orice preţ! Dar dacă tot ai şansa să intri în istorie, măcar să o faci îmbracat frumos şi decent. Este cam nepotrivit să îti faci intrarea în costum de clown!
mihaiviteazul

4 Comentarii

  1. Dragul meu coleg,
    ai perfecta dreptate. Este nevoie de luciditate si de reflectie sine ira et studio. Ideea de a organiza o dezbatere – directa sau prin „porumbel calator” – este binevenita. Discutia este singurul instrument care poate elimina neintelegerile (ad litt.) si metaforele scapate de sub control. Din punctul meu de vedere, fiind unul dintre cei care considera ca un proiect, orice proiect, este util fiindca – nu-i asa, Rast ich, so rost ich – ne face sa ne gandim la lucruri pe care luam ca fiind de la sine intelese. Sunt dispus sa particip la orice discutie constructive.
    Cu drag,
    Carol Capita

    • Cred ca acum se incearca prin aceste discutii sa se dreaga lucrurile dupa ce proiectul respectiv a fost prezentat intai Rectorului si celor doi Ministri ai educatiei. Se se intampla daca unul dintre ministri semna aceasta propunere? Mai existau oare aceste discutii?

  2. Georgiana Iosefina says:

    (referitor la istorie) Caragiale:sa fie totul cu bine si cu pace, si tot romanul sa prospere!

  3. Count Falkenstein says:

    În acea cladire au fost invitați să vorbească oameni care înseamnă mult pentru istoriografia și științele sociale de azi. Amintesc cativa doar: Jorn Ruesen, toată redacția revistei History & Theory, Slavoj Žižek, Anthony Giddens, și ai mai fost multi alți oameni extrem de interesanți care au scris lucruri extrem de consistente.

    Ei bine… crede cineva că la aceste conferințe a venit macar un singur profesor… macar unul micuț care să vorbească despre tradiția facultatii de istorie… sau macar altul… la fel de micuț care să vorbească despre patrimoniu ? N i c i u n u l !

    Mai mult, afișele care anunțau respectivele conferințe erau rupte sistematic de niște monogloți aglutinați jigniți în tradiția lor națională.

    Asa că… facultatea de istorie nu se poate rupe în doua pur si simplu pentru ca ea nu exista. Ea a incetat sa existe din 1948.

    Ce avem acum acolo este doar o galceava dintre Pacala si Tandala, dintre doua gasti de interese. Eu sunt sigur ca nu se va intampla nimic acolo pentru că acea instituție este prin natura ei aistorica… locul unde tradiția multimilenară a istoriei etc. vietuiește.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *