Hugo Pratt- Comoara regelui Solomon

“ Ann de la jungle” nu este doar textul din care se iveşte fantoma celui mai ciudat dintre marinarii fără de navă, Corto Maltese. Seria africană a lui Pratt este elogiul unui continent şi fantasmelor sale, înainte ca fiul ghicitoarei din Gibraltar să se apropie de colţul ţării Dankali. Scrisă cu acea forţă vizionară unică a lui Pratt, “ Ann de la Jungle” este aproape de fascinaţia textelor lui Rider Haggard. Fără a avea un Allan Quatermain, saga lui Pratt este atentă la această dialectică a exotismului bine temperat, delimitându-se, însă, de rasismul pe care Hollywoodul interbelic îl plasează în peliculele sale.

“Ann de la Jungle “ este şi încercarea fantasmatică de a revizita locurile copilăriei africane a lui Pratt. Colonia engleză în care trăieşte Ann se afla aproape de Italia Africană de care se leagă tragedia lui Pratt. Schimbarea de decor este deliberată- în locul Africii de Sud a lui Quatermain, ( regatul solomonic din ruinele de la Zimbabwe), Africa de Est spre care se va îndrepta şi Karen Blixen. Oricât de paradoxală ar putea apărea această apropiere, Pratt şi Blixen sunt obsedaţi, până la capăt, de această Africă pe care o descoperă şi pe care o părăsesc, sub acţiunea unui destin implacabil. Şi totuşi, oriunde s-ar afla, sufletul acestui pământ se strecoară în textele lor, iar europenitatea lor nu va mai fi niciodată pură şi neproblematică.

Africa de Est ascunde în pântecele ei promisiunile vechimii care, o dată cunoscută, te va schimba pentru totdeauna. Ca şi Blixen, Pratt acordă ciclului să african nota melancolică ce înseamnă conştiinţa sfârşitului apropiat al unei lumi. “Ann de la Jungle” este publicată în italiană în 1959, atunci când deja saga imperială era un obiect al nostalgiei. Kenya în care Pratt îşi plasează personajele se apropia de independenţă şi un ciclu istoric şi antropologic se apropia de final. Simetria cronologică nu este întâmplătoare- textul african al lui Pratt debutează în preajma unui Mare război care avea să schimbe Africa, pentru totdeauna.

“Ann de la jungle “ duce mai departe moştenirea benzilor desenate americane pe care tânărul Pratt le citeşte în traducere italiană. Dar dincolo de acest punct al tradiţiei prozei grafice se află complexitatea obiectelor culturale gândite de Pratt. În centrul artei sale, aşa cum au remarcat mai toţi exegeţii săi, se afla un principiu al vaselor comunicante de esenţă postmodernă şi intertextuală.Temele circulă, obsesiile trec de la o carte la alta, iar scenografiile se hrănesc din punerile în pagină anterioare. “ Ann de la jungle” este textul originar din care se desprinde nu doar silueta lui Corto, ci şi viitorul în care va fi plasat Koinski cu ale sale aventuri. Din această colonie engleză pornesc coloanele de soldaţi ce pun capăt imperiului roman al lui Mussolini. Mac Gregor şi Tenton sunt, după douzeci şi cinci de ani, din nou în mijlocul unei cosmogonii militare.

Ficţiunea lui Pratt poate fi citită, la un prim nivel, ca un roman al educaţiei şi aventurii adolescentine. Ann Livingstone şi Daniel Doria,( numele sub care se ascunde prinţul unei ţări europene ce seamănă cu Ruritania lui Hope)sunt prinşi în această ţesătură de evenimente pe care numai Africa tuturor viselor le poate găzdui. Diferenţele sociale se estompează în acest colţ de lume în care nobleţea nu mai este apanajul aristocraţiei. Ca şi Prinţul Bonaparte ce moare în războiul cu zuluşii, Daniel Doria vine din vechea lume cu ambiţia de a trăi ceea ce îi este refuzat în patria sa. O identitate nouă se construieşte, iar Doria este tovarăşul cel mai fidel şi curajos al unei Ann în care se poate ghici ceva din temeritatea femeilor cu care se va întâlni Corto , în voiajele sale.

Romanul educaţiei lui Doria este romanul familiarizării cu un univers din care dispar regulile îndepărtatei Europei. O dată cu sosirea lui Doria aici, tânărul prinţ descoperă vocaţia călătoriilor care par să nu se mai termine niciodată. Apariţia unui marinar pe jumătate cinic, pe jumătate temerar, ( o schiţa a viitorului Corto ) nu face decât să accentueze această tentaţia vagabondă şi rimbaldiană a prinţului deghizat în amator de safari .Decorul fabulos în care se petrec întâmplările ciclului evocă puterea imaginaţiei de a construi universuri autonome- şi poate că Pratt însuşi, sosit în Africa Italiană, avea aerul rătăcit şi stingher al lui Daniel Doria.

Africa din “Ann de la jungle” fascinează prin vastitatea peisajelor şi noutatea radicală a perspectivelor. Depărtarea geografică de Europa, ( acolo unde războiul mondial este pe cale de a începe) îi obligă pe locuitorii albi ai coloniei să se adapteze la un ritm al existenţei modelat de forţele ancestrale. Liniştea locului este, invariabil,una înşelătoare. Misterul se face simţit, sub forma tenebroasă a vrăjitorului care renaşte , cu gândul răzbunării în minte. O lectură contextuală a lui Pratt este una legitimă- în Wambo, preotul acestei religii a răzbunării anti-coloniale, se poate ghici un ecou al mişcărilor mau- mau ce anunţă sfârşitul Imperiului. Omnipotent şi invizibil, Wambo este parte din mesianismul ce va susţine revoltele autohtone, în numai câteva decenii. Guvernarea colonială depinde, în cele din urmă, de abilitatea de a ţine sub control forţele tectonice ale unui continent care nu poate fi domesticit cu adevărat, în pofida iluziilor “ civilizatoare”.

Daniel Doria şi Ann sunt expuşi naturii ce ascunde capcane. Cu abilitatea unui regizor din epoca de aur a Hollywoodului, Pratt aduce împreună temele familiare ale imaginarului occidental. Adolescenţii vor vedea faţa ascunsă a unui pământ dominat de vise milenare. Doar în această Africă ce îl evocă pe Rider Haggard este posibil ca sub hainele unui negustor oarecare să se ascundă preotul unei vechi religii egiptene. Doar în această Africă ce eliberează imaginaţia se pot întâlni vastele cimitire de fildeş ale elefanţilor. Doar în această Africă ce palpită sub lumina lunii, barbaria poate lua chipul unui ofiţer englez, devenit negustor de sclavi.

Colonia europeană din “ Ann de la Jungle “ coexistă, aşadar, cu o ordine umană şi biologică pe care raţiunea nu o poate epuiza. Ca şi Doria, Pratt este atras de această magma mitică care se confundă cu solul african. Dar ca şi el, Pratt ştie că fiinţa europeană nu poate avea acces, în cele din urmă, la nucleul de semnificaţie african. Apropierea nu se va confunda cu înţelegerea autentică, deşi ambiţia lui Pratt ( cel care revine pe urmele biografiei sale africane) este de a se contopi cu enigma pe care o convoacă.

Trăind în marginea acestei Africi nocturne şi dionisiace, colonia din Gombi este legată, prin mii de fire , de Europa pe care a lăsat-o în urmă. Timpul din “ Ann de la jungle” este cel din epopeea primului Corto Maltese. Războiul nu va întârzia să tulbure pacea densă ce înconjoară pe Ann şi pe Daniel Doria, Cei mari, ofiţerii, vor fi la rându-le, parte din această istorie sângeroasă şi absurdă. Marcat de trauma sa biografică, Pratt este scepticul care pune în cauză credibilitatea naraţiunilor eroice.

Vecinătăţile dintre puterile europene, în această vară a lui 1914, sunt mai tensionate ca oricând. Ca şi într–un alt text melancolic , “ Dans un ciel lointain”, războiul rupe solidarităţile ce unesc , peste granite, sensibilităţi şi inimi. Fără a fi melodramatic, Pratt este un romantic dominat de presimţirea morţii. Întâlnirile din finalul lui “ Ann de la jungle “ sunt incărcate de emoţia sfârşitului apropiat. Dragostea dintre locotenentul Tenton şi strania / seducătoarea aviatoare germană este situată sub semnul datoriilor războinice. Miracolul iubirii nu poate rezista în faţa asaltului istoriei. Ca şi Pandora şi Slütter, cei din saga pacifică a lui Corto, Tenton şi Sybille sunt despărţiţi de tectonica îndepărtatei Europe. Povestea lui Ann şi a lui Daniel Doria se împleteşte cu cea a veacului XX. Africa este locul în care se produce această revelaţie a dragostei, absurdului şi morţii.