Hugo Pratt- cartea genezei.

“Fort Wheeling” este expresia, polifonică şi tulburătoare, a obsesiei americane a lui Pratt. O obsesie care se alimentează din două surse diferite, dar complementare- lectura asiduă a romanelor de aventuri( de la Fenimore Cooper la Zane Grey ) şi educaţia primită o dată cu iniţierea în tainele benzilor desenate americane ce fac din naşterea Vestului o temă privilegiată a ficţiunilor lor. Dacă se adaugă la acest strat de sensibilitate aplecarea borgesiană a lui Pratt pentru ţeserea poveştilor pe trunchiul documentabil al istoriei, avem imaginea sensibilităţii responsabile pentru conturarea unei panorame a genezei Lumii Noi.
Nume al unei fortăreţe ce stă la graniţa dintre spaţiul ocupat de europeni şi universul indian. “ Fort Wheeling “ este situat în inima unei Americi care îşi caută drumul ei, între tentaţia loialităţii faţă de Coroana britanică şi reflexul căutării libertăţii. Ieşiţi din teribilul Război de Şapte Ani, ( cel pe care îl imortalizează Fenimore Cooper), viitorii americani sunt legaţi , încă, de îndepărtata lor patrie de peste mări. O patrie de care se simt, insă, din ce în ce mai străini. Aruncaţi de destin în aceste spaţii pe care şi le dispută cu indienii, obligaţi să–şi inventeze o raţiune de a fi şi un mod de a se înscrie în ordinea ciudată a noului lor cămin, americanii se îndreaptă către un viitor înca nesigur. Icoana Republicii este departe, iar realitatea cotidiană este aceea a unei voinţe difuze,dar tenace, de emancipare.

Creşterea şi maturizarea lui Criss Kenton, adolescentul pe care Pratt îl alege spre a fi călăuza cititorului în labirintul american, se situează pe acest fundal nesigur şi sângeros al frontierei. Naraţiunea lui Pratt nu are nimic idealizant sau triumfalist- confruntarea dintre colonişti şi indieni este continuă, iar pacea este doar un armistiţiu între două bătălii. Lecţia Războiului de Şapte Ani este una pe care nimeni nu o poate uita. Naţiunile indiene sunt atrase în acest vârtej al luptei dintre facţiunile care îşi dispută supremaţia pe teritorul american. Neutralitatea nu face decât să amâne momentul dramatic al opţiunii. Ca şi în textele lui Fenimore Cooper, indienii sunt cei care se ucid între ei , sub presiunea înaintării inexorabile a frontierei către vest.

În acest loc guvernat nu o lege idilică a naturii, ci de cruzimea pe care oamenii o inventează , răzbunarea ţine loc de tradiţie, iar cercul vicios al expediţiilor născute din sângele vărsat nu poate fi spart. În drumurile sale, de o parte şi de alta a frontierei, Kenton întâlneşte câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reţine ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează oraşe până la cei care se avântă, singuri, în pădure sau preerie, mânaţi de focul lor lăuntric. Dintre aceştia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există,la Lew Wetzel, o urmă de trufie şi cruzime byroniană. Solitar, însoţit de arma sa care nu greşeşte niciodată, cu chipul desfigurat de variolă, urmărind pe indieni cu tenacitatea unui ogar, omul frontierei este măcinat de durerea pe care victimele sacrificate nu i-o pot alunga. Damnat asemeni olandezului zburător, Lew Wetzel cutreieră oceanul de pământ al Americii fără speranţa mântuirii.

Dragostea lui Kenton este, la rândul ei, murdărită şi strivită de istoria complicată a acestor ţinuturi. Luptele cu indienii şi apoi războiul de independenţă îl fac pe Criss să nu poată atinge acea fericire la care visează, naiv. Mohena, fiica de fermieri olandezi răpită de indieni şi redată civilizaţiei, este făptura ce luminează acest spaţiu pătat de sânge. Angajată în lupta de emancipare a coloniilor, spion american în tabăra engleză, Mohena moare departe de Criss, pe malul unui râu. Ceea ce rămâne este scalpul pe care şi-l dispută , ca trofeu, englezii şi aliaţii lor indieni.

Ca şi dragostea, prietenia este unul dintre rarele repere ce conferă umanităţii de frontieră trăinicia ei. Între Criss, colonistul, şi Patrick, adolescentul englez trimis să servească în armata colonială, legătura este mult prea puternică spre a fi ruptă de rivalitatea dintre naţiunile lor. Ca şi în “ Scorpionii Deşertului”, dincolo de conflicte, viziunea despre umanitate a lui Pratt celebrează curajul solidarităţii şi respectul pentru inamicul ce a început prin a fi prieten. Liniile de separaţie dintre naţiuni şi civilizaţii pot fi trecute, în măsura în care pasiunea onoarei ii ghidează pe oameni. Alături de ofiţerul englez, indianul Tiny este tovarăşul cel mai apropiat al lui Criss- alegând să-şi părăsească naţiunea spre a-şi urma prietenul ,Tiny descoperă calea de acces către demnitatea pe care ficţiunile lui Pratt o evocă, constant.

Războiul de independenţă american îl antrenează pe Kenton pe cărarea alunecoasă a duplicităţii şi spionajului . Americanii înşişi sunt împărţiţi înttre “rebeli “ şi “ tory “, iar Criss călătoreşte către graniţa cu marile lacuri şi cu Canada, acolo unde domnesc marile familii cu ereditate mixtă,americană şi indiană. Înainte de segregarea pe care o va impune secolul al XIX–lea, întâlnirea dintre rasele ce coexistă aici este posibilă, iar clanul Montour,respectat de indieni şi de europeni în egală măsură, este proba vitalităţii acestei civilizaţii metise şi multiculturale. Alianţa cu englezii este motivată de urgenţa apărării căminului lor în faţa avansului american. Dintre personajele pe care le schiţează Pratt în luxuriantul său roman istoric american, Joseph Brandt este cel care se dedică acestui vis al unificării şi apărării naţiunilor indiene. Tragică, confruntarea este cu atât mai feroce cu cât ea în ea se opun două instincte tenace şi nedomesticite:voinţei de creştere a americanilor îi corespunde ataşamentul faţă de locurile natale al triburilor indiene. Infrângerea Angliei în războiul american este cântecul de lebădă ce anunţă crepusculul acestei comunităţi.

Ambiguu şi amar, finalul aventurilor lui Criss Kenton este inseparabil de ambiguitatea morală pe care Pratt o explorează în “ Fort Wheeling”. Cartea genezei americane este dominată de răzbunare, de pasiune şi de incomunicabilitate. Oamenii de pe acest pământ miraculos şi îndepărtat sunt prinşi în capcana acestei istorii care separă şi ucide. Şi poate că drumul către sălbăticie şi izolare al lui Criss Kenton este alternativa la acest impas etic al războaielor care par să nu se mai sfârşească.