Ca cititor interesat de tematica Rusiei şi a spaţiului ex-sovietic este suficient să răsfoieşti prea zilnică din Rusia sau să accesezi electronic ziarele din Moscova şi vei constata că există aproape o isterie legată de teroriştii islamici care, se presupune, sunt chitiţi să-i strice „jucăria” autoritarului preşedinte rus V. Putin, dând peste cap organizarea de ceas german a Jocurilor olimpice de la Sochi, pe malul Mării Negre. A mai rămas puţin până la începerea acestora iar Rusia a investit mult – bani, eforturi, capital de imagine – şi aşteapă să obţină numeroase avantaje politice, economice şi culturale de pe urma lor.
Cu toate că, revoltaţi de măsurile anti-gay şi de arestarea abuzivă a mai multor artişti cu idei liberale de către autorităţile moscovite, mai mulţi şefi de stat şi de guvern au anunţat că nu vor participa la deschidere şi poate nici ulterior, iniţiind o mişcare de boicot ce aminteşte de olimpiada din China (2008) – este vorba între alţii de preşedintele şi de cancelarul Germaniei, de preşedintele Franţei, de premierul britanic şi de însuşi preşedintele SUA, spre a da doar câteva nume – grija cea mare a autorităţilor moscovite se leagă de posibilitatea ca experimentaţii atentatori ceceni şi daghestanezi să nu încerce cumva să comită un mega-atac terorist care să arate cât de vulnerabilă este „Maica Rusie” şi cât de detestat preşedintele Putin (alb, ortodox, autoritarist, un fel de WASP in stil rusesc) de către elementele radicale islamice din Sudul Federaţiei. Pentru că se ştie bine de către experţii regionali că Rusia are o consistentă populaţie islamică – estimată de unele surse la 15% şi concentrată în Sud, aşa-numitul „pântec moale” al Federaţiei. O parte dintre aceştia sunt dornici să obţină separarea unor republici sau teritorii de Rusia, fiind vorba mai ales de Cecenia, dar şi de Daghestan şi alte regiuni.
Aşa se face că există deja o tradiţie a atacurilor teroriste comise mai ales de ceceni atât contra forţelor de ordine şi a simbolurilor statului rus cât şi asupra unor civili nevinovaţi. De aceea, atacurile din luna decembrie – cel din 29 decembrie, comis în gara din Volgograd şi cel din 30 decembrie soldat cu distrugerea unui trolebuz şi moartea altor persoane – nu m-au surprins decât în mică măsură.
De câţiva ani, cel puţin, Caucazul de Nord a redevenit o zonă extrem de instabilă, iar diversele gherile şi grupuri teroriste islamiste de sorginte cecenă, daghestaneză, sau provenind din alte mini-republici predominant islamice, au devenit extrem de active şi de curajoase. Atunci când luptătorii bărbaţi nu mai au succes, deoarece atrag atenţia vigilentelor forţe de ordine ruse şi suferă pierderi prea grave, aceste structuri de luptă asimetrice folosesc femei şi chiar copii, instruindu-le să devină martire, cu alte cuvinte să se sinucidă folosind bombe şi ucigând cât mai mulţi civili. Ce mai contează că mor oameni, din care mulţi e probabil să nu aibă deloc de-a face cu represaliile ordonate de regimul Putin (teoretic „câştigător” indubitabil al războiului contra rebelilor ceceni, după campania catastrofală a fostului preşedinte Ielţîn de la mijlocul anilor ’90), că printre victime se pot afla inclusiv oameni care simpatizează cu eforturile de afirmare politică paşnică a cecenilor, sau că sunt omorâţi acidental şi musulmani în cadrul acestor atacuri? Faţă de alte atacuri teroriste similare, acestea nu ies neapărat în evidenţă nici prin amploare şi nici prin metodele utilizate. În atacul din septembrie 2004 asupra şcolii din Beslan, devenit simbolic pentru lipsa de scrupule a atacatorilor islamişti (care au ucis şi copii) şi prin reacţia dezlănţuită a forţelor de ordine, au pierit circa 335 ostatici. Dintre aceştia 186 erau copii, iar atacul brutal executat de forţele de ordine a contribuit şi el, indubitabil, la sporirea numărului de victime. Însă această brutalitate extremă a statului i-a descurajat pe islamiştii separatişti de a mai încerca luări de ostatici masive precum la Beslan. Însă nu îi poate împiedica să continue seria sângeroasă a unor atacuri de tipul celui de la Volgograd, în care au murit peste 30 de persoane. Ca o paranteză istorică, faţă de cumplitele lupte purtate acum mai bine de 70 de ani de germani şi de sovietici, drama pe care o trăieşte fostul oraş Stalingrad din cauza acestor atentate pare a fi ceea ce americanii numesc „peace of cake”. Desigur, ştiu că poate nu e moralmente corect să compar tragedii de acest fel, mai ales că orice persoană ucisă violent constituie o pierdere pentru umanitate, oricine are dreptul la viaţă, dar vedem că istoricii operează cu statistici iar politicienii ţin şi ei cont de ele.
Iar Vladimir Putin dovedeşte că a trecut la măsuri extreme, spre a se asigura că nu vor pătrunde în Sochi atentatori de acest tip: control la sânge în trenuri şi pe şosele, verificarea rezidenţilor, interdicţia de a transporta lichide pe cale aeriană, acces permis doar automobilelor detinute de localnici etc. Atât preşedintele cât şi apropiaţii săi, mai ales şefii serviciilor de informaţii, ştiu că islamiştii şi-au propus să strice în cât mai mare măsură desfăşurarea jocurilor olimpice, lovind în imaginea Rusiei. Adică a statului care pentru ei e un mare opresor – doar îi împiedică să se separe şi eventual să contruiască un Califat Islamic, aşa cum le-a cerut de-acum din fericire dispărutul Bin Laden tuturor jihadiştilor din lume.
În vara anului trecut, liderul rebel cecen Doku Umarov, un bărbos cu căutătură „vulturească” şi glas poruncitor, le solicitase jihadiştilor săi să saboteze olimpiada şi să nu aibă reţineri în a ataca ţinte civile. Ca şi cum ar avea el un contract nevăzut cu Allah şi ar fi fost exonerat de responsabilitatea de a ucide civili, inclusiv musulmani (lucru strict interzis de Coran). În plus, în declaraţia sa a folosit sintagma „using any methods that Allah allows us”, ceea ce mă determină să amintesc că în tinereţea sa pre-revoluţionară a fost şi rachet (bandit la drumul mare) iar credinţa sa ferventă în Allah a venit tot ca o necesitate de a se face ascultat de luptătorii “moşteniţi” de la Djohar Dudaev şi Ashlan Mashadov, pe lângă care, se zice, şi-a făcut ucenicia. A supravieţuit mai multor atentate, puse la cale de autorităţile ruse, iar acest lucru se pare că l-a determinat să adopte un Islam integrist. Ca să desjoace planurile Moscovei, a mutat lupta în afara Ceceniei, anume în republici vecine precum Inguşetia, Daghestan, Kabardino-Balkaria şi s-a bazat mai ales pe reţelele locale, evitând să fie prea vizibil şi să încerce atacuri foarte spectaculose inclusiv pe teritoriul rus, precum faimosul său predecesor Şamil Basaev. Ironie a soartei, oricât l-ar detesta pe Putin, Umarov împărtăşeşte cu acesta cel puţin fobia faţă de elementele liberale ale societăţii, faţă de homosexuali, lesbiene şi valorile occidentale. Probabil că atunci când adoarme visează să conducă himericul califat ceceno-daghestano-inguşet cu mână de fier, exact precum “ţarul” Vladimir in Rusia… Dar de ce să ne mirăm? In fond, păstrând proporţiile, şi Stalin şi Hitler se urau şi erau fascinaţi unul de altul, în doze variabile. Probabil că, la rândul său, şi Putin visează că, luptând pe “tatami” (un fel de saltea folosita in artele martiale) cu Umarov, folosind procedurile standard de judo, după ce îi aplică bărbosului un “ippon” decisiv, în aplauzele naţiunii (in fond Rusia ce e altceva decât un imens tatami la dispoziţia sa), îi smulge pe rand fiecare fir de păr din barbă iar capul îl expune pe perete ca trofeu, asta pentru că e şi vânător şi pescar în indepărtata Siberie. Fiecare cu visul său, deh…
Cum e foarte puţin probabil să reuşească să îşi infiltreze acum jihadiştii în Sochi din cauza măsurilor de securitate extreme, Umarov va incerca probabil să atace şi să saboteze poduri, drumuri, căi ferate şi uzine de electricitate ori rezervoare de apă potabilă în vecinătatea zonei “interzise”.
Va apela la mici celule de luptători şi la lupi singuratici, precum cei ce au atacat la Volgograd. Bărbaţi sau femei, nici nu mai contează, doar eficienţi(e) să fie. Unii ar putea fi deja în Sochi, infiltraţi din timp, aşa numitele “conserve”. Şi nu doar musulmani uşor detectabili după nume ci şi, poate chiar ruşi get-beget, convertiţi in secret la Islam şi care îşi doresc cu ardoare să moară pentru Allah, trăgând după ei zeci sau sute de suflete pe care în sinea lor nu le consideră nevinovate… Din moment ce nici o forţă anti-teroristă a nici unui stat din lume nu poate împiedica absolut toate atacurile planificate, dar un stat poliţienesc eficient (aşa cum e Rusia) poate obliga aceste grupuri teroriste să se disperseze şi să comită atacuri de mai mică amploare şi mult mai rar, rămâne să vedem cine va triumfa la Sochi, în afara, desigur, de sportivii medaliaţi: vigilenţii agenţi ai statului sau jihadiştii inventivi şi lipsiţi de scrupule?
