Dan Puric şi modelul Cantemir

Anul acesta s-au împlinit 40 de ani de când filosoful Constantin Noica a scris celebrul eseu „Modelul Cantemir în cultura noastră”. După 40 de ani, mai este eseul acesta valabil pentru cultura românească?

În eseul cu pricina Constantin Noica enumeră mai multe cutume ale omului de cultură român. Trei dintre acestea sunt foarte interesante, iar din prima derivă celelalte: 1. „omul de cultură român nu suportă o singură specializare sau simplă, oricât de adâncită, specializare”; 2. „omul de cultură român are reuşita de a spune lucrurilor după ureche, ca Barbu Lăutarul – lăutărismul”; 3. „riscul acesta al lăutarismului este redescoperirea şi revalidarea eseului şi eseismului”. Dan Puric poate fi omul de cultură român care a adoptat modelul Cantemir?

Dan Puric este actor şi regizor de teatru. Spectacolele sale Toujours l’amour sau Don Quijote au fost foarte apreciate de către public, ca să nu mai vorbim de spectacolele sale de pantomimă. Însă modelul Cantemir l-a ajuns din urmă. A devenit eseist şi autor de cărţi! Actorul Dan Puric este autor a trei cărţi: Cine suntem, Omul frumos şi Fii demn!. Lucrările actorului redescoperă eseul şi eseismul, însă nu ca o relaxare sau o concesie şi nici de la cultură spre joacă şi graţie. Eseurile actorului Puric sunt asemenea cu poveştile unui bunic care nu poate fi verificat, contrazis sau întrerupt. Şi nici întristat la bătrâneţe… . Cum şi-a lansat eseistul Dan Puric cărţile?

Întâmplarea a făcut ca în toamna anului 2011 să particip la două lansări de carte organizate în Bucureşti. Gianfranco Ravasi – Întrebări privitoare la credinţă, la Ateneul Român şi Dan Puric – Fii demn! la Teatrul de pe Lipscani. Trebuie avut în vedere următorul fapt: cardinalul Gianfranco Ravasi are o largă recunoaştere internaţională, la acea dată fiind Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură şi Preşedinte al Comisiei pentru Bunurile Culturale ale Bisericii. Din acest punct de vedere, dacă i-am fi pus pe cei doi autori pe o balanţă, aceasta s-ar fi înclinat în favoarea cardinalului roman. Însă, valoarea celor doi autori s-a văzut, în primul rând, atunci când au oferit autografe. În timp ce la Ateneu, autorul a avut răbdarea să dedice fiecare autograf proprietarului cărţii, şi lume a fost destulă, la Teatrul de pe Lipscani autorul s-a rezumat la o semnătură şi la cuvintele „n-am timp, trebuie să plec”.

Bine că ţi-am ascultat cuvintele de la lansare, bunicule!

6 Comentarii

  1. Ionuţ-Constantin Petcu Ionut-Constantin Petcu says:

    „Lăutarii” lui C. Noica sunt toți cei care în loc să urce versantul muntelui pentru a ajunge în vârf, s-au folosit de alte mijloace pentru a-și ușura „osteneala”, iar rezultatele se pot observa ușor. Într-adevăr, dl. Dan Puric nu poate fi pus în linie cu exemplele date de filozof. Un exemplu al său, Nicolae Iorga, prin activitatea sa în curentul sămănătorist, a ajuns subiect de discuție în perioada mișcărilor țărănești de la 1907 în cercul privat al regelui Carol I. Dl. Dan Puric nu cred că a atras atenția la un asemenea nivel. Să ne cheme doar la teatru, ar fi mai util…
     

    • Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

      Păi exact asta e problema: dl. Puric se folosește de charisma de actor bun, pentru a-și expune pseudo-ideologia. Și subminează legitimitatea unui intelectual public autentic. De ce oare se amestecă, la noi, mereu, competențele?
      Anti-estetismul lui Noica e notoriu. Dar e justificat! Omul ăsta a avut o legitimitate perfectă chiar și când nu a avut dreptate! Filosofia atingea, la el, nivelul superlativ al ideilor pure, care exclud orice imersiune în înșelătoria frumuseții ornante. Îl putem înțelege, dar nu aproba. Dar știm bine, totuși, că Noica era un filosof autentic!
      Cât despre dl. Dan Puric, zău, nu merită atâta atenție! Are deja prea multă!

  2. Adrian Mureșan adrian muresan says:

    *prieten

  3. Adrian Mureșan adrian muresan says:

    Noica ii reprosa, bunaoara, si lui Steinhardt, fidelul sau amic, risipirea in eseism, in „franciscanism” (vorba unui bun priten de-ai mei, Luigi B.). Proiect cultural, sistem filosofic, spirit german – asta e alternativa lui Noica la eseism. Bun, dar, ma intreb, de celelalte satisfactii profane si iluzorii ale literaturii sa se ocupe oare doar „lautarii”? Greu imi vine a crede. Despre Puric: a avut si el vremea lui. I-a trecut moda. Puric e un samanatorist destept si carismatic. Nimic mai mult.

    • Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

      Adi dragă,
      Cât de actual îmi pare, aici, Epistolarul! Despre care deja am scris pe Lapunkt, câte ceva! Asta apropo de conflictul între catarii păltinișeni și franciscanii ca Steinhardt!

  4. Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

    Dincolo de altele, trebuie să recunosc că dl. Dan Puric a coborât foarte jos în ultimii ani ideea de discurs cultural (???) public. Vedem din plin la megaconferințele sale populism și calitate intelectuală mediocră, un ghiveci fără cap și coadă, dar cu pretenții de originalitate. Asezonat din plin cu ce prinde la popor: patriotism, credință, ”filosofie”, citate cu impact, povestioare vesele și ceva lacrimi pentru sufletul românesc, eșuat în Europa asta seculară, agresivă și decadentă. Astea i-au trecut și în cărți, numai bune pentru doamnele culte pensionare și tinerii animați de înalte idealuri naționale.
    În rest, dl. Dan Puric e un bun actor și mim. Și are umor. Și asta trebuie să recunosc.
    Totuși dl. Dan Puric e încă departe de ”lăutarii” lui Noica, care au ceva nivel, totuși, ca să facă un eseu mai ca lumea. Că Noica nu iubea eseul, e și asta o discuție.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *