“Lumini şi Umbre” în decembrie- despre televiziunea publică şi nostalgia comunismului

Iniţiativa televiziunii publice de a difuza serialul “Lumini şi umbre“ în seara de 22 decembrie 2013 este cel mai inspirat omagiu ce se putea aduce propagandei comuniste. În chiar seara celebrând despărţirea de totalitarism, ilegaliştii înţelepţi şi capitaliştii rapaci reveneau pe ecrane, spre a evoca vremurile în care se realiza, sub îndrumarea sovietică, facerea lumii. Cu siguranţă, cei ce au au murit în decembrie 1989 ar fi salutat această opţiune culturală. În cele din urmă, regimul comunist a fost un regim ca oricare altul, iar brutalitatea represiunii sale nu este decât un mit alimentat de anti comuniştii fanatici.

Insidioasă şi rafinată, atentă la dozajul de mistificare şi jumătăţi de adevăr, arta de consum comunistă este vehicolul prin care s-a difuzat, timp de decenii, ura – o ură ce se îndreaptă impotriva celor care se opun marşului de neoprit al progresului. ”Lumini şi umbre” este parte din acest efort de întreţinere a vitalităţii resentimentului. Morala sa este limpede, iar calitatea de scenarist comunist a lui Titus Popovici este vizibilă, aici, ca şi în alte ocazii. Indiferent de erorile comise, indiferent de vieţile sacrificate, Partidul nu poate greşi. Ei, oamenii, pot fi vinovaţi. Ideea comunistă, ea, nu poate fi niciodată pusă la îndoială.

Populat de artişti pentru care nostalgia publicului este intactă, arta comunistă este întruchiparea seducătoare şi proteică a vocaţiei de dominare a unei întregi comunităţi. Represiunea, controlul vieţilor private, negarea liberului arbitru au fost dublate de această pedagogie perversă a contrafacerii istorice. Legitimarea ei, astăzi, este o formă supremă de indecenţă şi de impietate.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *