Semnalul şi zgomotul

De cand e istoria-istorie si lumea-lume, omul a vrut sa-si afle viitorul. Oracolul din Delphi, ghicitul in maruntaiele animalelor, Nostradamus, calendarul maias, mama Omida – toate, surse mai mult sau mai putin credibile de potolire a incertitudinii si anxietatii legate de viitor.

In zilele noastre, efectul bataii de aripi de fluture, determinat de interconectivitatea de care beneficiem ca parte din ‘satul global’ – care a devenit, astazi, lumea – se manifesta plenar. Criza locuintelor din Statele Unite determina o recesiune economica globala. Astazi, stim ca o buna predictie combina cunostintele cu indemanarea si norocul.


Evolutia actiunilor la Bursa, pariurile sportive, politica, starea vremii, raspandirea molimelor, a cataclismelor naturale, actele teroriste, incalzire globala. Tot atatea domenii in care acumularea exponentiala de “Big Data” ii descumpaneste pe cei care vor sa fie cu un pas inainte in anticiparea viitorului.

E un fapt: “Big data” fac mult zgomot. Atat de mult, incat numai o combinatie de factori atent alesi si gestionati poate sa faca diferenta intre zgomot si semnal. Intre bruiaj si bitul de informatie purtator de semnificatie.

“Semnalul este adevarul, iar zgomotul este ceea ce ne distrage de la adevar” spune, apasat, Nate Silver. Cum le putem insa diferentia?

Modele econometrice din ce in ce mai sofisticate vin sa raspunda acestei intrebari. Care din informatiile pe care le avem la indemana reprezinta filonul de aur, semnalul pe care il cautam? Si care dintre ele sunt doar balastul – zgomot?

Forecasting-ul a trecut prin multe etape: de la exclusivitatea expertilor (fie ca erau cititori in stele sau oameni cu diplome grele) la democratie pura: doar asa se explica creditul acordat “intelepciunii multimilor”, care a functionat pe principiul cu cat mai eterogena si mai numeroasa multimea, cu atat mai aproape de adevar predictia pe care o vor face.

Avertismentul lui Nate Silver este clar, dar nu mai putin dificil de pus in practica in mod constant: nu mai tratati universul a carui evolutie vreti sa o prevedeti ca pe un sistem 100% predictibil! Toate sistemele care ne inconjoara sunt sisteme dinamice, ceea ce inseamna ca evolutia trecuta o influenteaza, dar nu o determina in totalitate pe cea viitoare; in acelasi timp, sunt sisteme nonlineare, adica nu evolueaza la fel de simplu cum am trage de formula in Excel: =fcst(…..). Extrapolarea este o metoda prea putin satisfacatoare, pentru ca se bazeaza pe presupozitia ca trendul curent va continua la infinit exact in acelasi fel. Rezultatele din trecut nu sunt un predictor pentru performantele viitoare.

Daca prima jumatate a cartii trece in revista domeniile vietii noastre in care previziunea este esentiala (si in care, in foarte multe situatii, aceasta a esuat), cea de-a doua jumatate este dedicata sperantei. Lectiei. Exemplului care arata care sunt cheile catre decelarea unui semnal de calitate. Conditiile principale pot fi, insa, dificil de recunoscut:
– Reveniti la adevarul clasic: viitorul are doza lui de mister si incertitudine
– Admiteti un grad de probabilitate pentru fiecare predictie
– Nu confundati nesiguranta cu riscul; nesiguranta este riscul care nu poate fi masurat.
– Concentrati-va pe proces, pe scenarii alternative, pe o echilibrare judicioasa a rezultatelor unei analize realizate de computer cu judecata si intuitia umana
– Aveti grija sa nu confundati corelatia cu cauzalitatea si semnalul cu zgomotul de fond din jur.

A NU STI cum va fi viitorul nu este o rusine; de multe ori, exprimarea nesigurantei cu privire la previziunea facuta e privita ca semn de slabiciune.

In noianul de informatii, pericolul cel mai mare care ne pandeste este ca, pe masura ce lumea noastra devine din ce in ce mai complexa, singurul mecanism de aparare care ne sta la indemana sa fie simplificarea lumii in moduri care ne confirma credintele subiective si modul propriu in care vedem lumea. De fapt, credem ca ne dorim informatie dar de fapt avem nevoie de cunoastere. Iar cunoasterea cere separarea semnificativului de balast.

Cartea lui Nate Silver este un semnal in marea de zgomot, pentru ca ne arata, cu umor, onestitate si echilibru, care ne sunt limitele si care ne este puterea in a crea sens in universul informational in care traim.

Lupta intre deterministi si probabilisti nu se va incheia, probabil, niciodata. Mereu vor fi oameni care se vor intreba: e totul deja scris sau il scriem noi, pe masura ce mergem? Exista un viitor care ne asteapta sau, dimpotriva, viitorul e scris dintr-o mie de azi-uri?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *