„Nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie“. Maxima lui Jean Racine a tot fost repetată din secolul XVII şi până azi; o folosea şi Tim Weiner în urmă cu câţiva ani în a sa istorie a CIA. Vorbele de duh sunt reluate şi într-o carte foarte recentă – Hot Books in the Cold War. The CIA-Funded Secret Western Book Distribution Program Behind the Iron Curtain – datorată lui Alfred A. Reisch, specialist în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale.
Până nu demult a fost vorba de o istorie neştiută; o poveste care a început să iasă încet-încet la lumină abia în urmă cu un deceniu (în principal prin articolul lui John P.C. Matthews, „The West’s Secret Marshall Plan for the Mind“). Operaţiunea secretă sprijinită şi finanţată din umbră de Central Intelligence Agency a constat în expedierea către URSS şi Europa răsăriteană a aproximativ 10 milioane de cărţi şi periodice timp de peste trei decenii (din 1956 până în 1989/1991). Un program secret de distribuire a cărţii către ţări şi popoare aflate sub ocupaţie (sovietică sau comunistă internă), lipsite de opţiune (politică, culturală, ideologică). Un adevărat „Plan Marshall al Occidentului consacrat gândirii libere“ – cum s-a exprimat şi Matthews (un insider, ca şi A.A. Reisch; autorul cărţii a lucrat între 1960 şi 1974 ca analist şi consilier în privinţa modalităţilor de expediere a publicaţtiilor în Ungaria – p. 4).
Cum spune şi Mark Kramer în prefaţa volumului, a fost un război neconvenţional menit să modifice percepţii, atitudini, emoţii, precum şi comportamentul politic al populaţiilor de dincolo de Cortina de Fier (p. ix). Iar cartea lui Reisch este prima abordare aprofundată a acestui război cultural-politic dus contra URSS et co., un conflict care s-a derulat aproape neobservat în vest. Programul finanţat de CIA a constat în distribuirea gratuită de cărţi – în majoritate nonpolitice (pentru a putea trece de cenzorii poştali şi vamali comunişti) – către diverse personalităţi, biblioteci, institute de cercetare, organizaţii culturale, universităţi, camere de comerţ, firme de export-import şi şcoli din şase ţări ale Pactului de la Varşovia (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, România, Bulgaria, URSS).
Pe mine, altminteri un mizantrop, m-au mişcat un pic paginile despre România – cap. 17: „Letters from Romania under Ceausescu regime“, pp. 439–480. Sigur, unele scrisori de mulţumire trimise „sponsorilor“ (paravan pentru organizaţii sub umbrela CIA) nu sunt deloc spontane, poate poartă povară oficială (partid, poliţie secretă); dar altele – scrise de studenţi, învăţători, profesori – reflectă pur şi simplu foamete de carte, de cunoaştere, după decenii de întuneric spiritual şi îndoctrinare. Până prin 1964-1965 românii care primeau scrisori din occident cu astfel de oferte de carte gratuită s-au dovedit mai degrabă reticenţi sau înspăimântaţi. După numai câţiva ani, situaţia se schimbă radical, iar „companiile de distribuţie“ (Interpress Ltd. London, Galerie Lambert Paris etc) sunt pur şi simplu sufocate de solicitări (dicţionare, manuale de limbă engleză, albume de artă ş.a.), astfel încât sunt constrânse să facă o listă de priorităţi (mai întâi vor expedia cărţile cerute către profesori, studenţi, „clienţi“ mai vechi. Cei mai obtuzi, aparent, sunt „specialiştii în ştiinţe politice“ (p. 472), mulţi dintre ei prea apropiaţi de partid, prea temători, prea lipsiţi de abilităţi lingvistice pentru a trimite măcar o scrisoare de mulţumire generosului distribuitor.
Sunt atât de marcat, încât – aici – nu pot să îl contrazic pe profesorul Reisch, care conchide: „cărţile au jucat un rol unic, decisiv, în victoria occidentului în războiul rece“ – p. 525.
O carte ce merită citită. Şi poate chiar tradusă.
Alfred A. Reisch, Hot Books in the Cold War. The CIA-Funded Secret Western Book Distribution Program Behind the Iron Curtain, Budapest–New York, Central European University Press, 2013, 549 p.
