Să facem totul cool. Cumva

Mi-au plăcut Subcarpații când au scos primul lor album. L-am ascultat de câteva ori până să-mi dau seama că, lipsit de elementele care țin de folclor, albumul în sine nu se susține. Impresie care mi-a fost confirmată de videoclipurile pe care le-au scos după acest prim album, în care inserturile folclorice acoperă toată ideea melodică și deranjează grav, mai ales dacă ai neșansa să mănânci în timp ce asculți.

Dar oamenilor pare să le placă Subcarpații pentru că fac, nu-i așa, folclorul să fie din nou cool, ceea ce e cumva bine pentru tineret. Pentru că niște tineri care ascultă folclor sunt niște tineri mai buni decât cei care, să spunem, ascultă hip-hop. Cumva. La fel cum un tânăr, căruia nu-i vom spune neapărat hipster, dar care se îmbracă într-un fel de costum tradițional românesc este mai bun și util societății decât unul care se îmbracă în jeanși. Cumva. Și la fel cum e mai bine să te mândrești cu folclorul țării decât cu folk-lore-ul țării. Cumva. Și e extraordinar de bine să fii patriot by default.

Problema cu îmbinarea acestor două genuri e că și unul, și altul au destule elemente penibile așa cum sunt. Împreună pot fie să ducă la o simbioză reușită (chestie care aproape că le-a reușit Subcarpaților în primul album), fie la o chestie extrem de stupidă, ceea ce se întâmplă în piese precum aceasta, aceasta și mai ales acesta. Rareori am găsit, chiar și prin rap-ul românesc, ceva care să sune mai urât decât ce se întâmplă în piesele astea.

Chestia cu mișcarea de cool-izare a folclorului este că nu e singura măgărie care se face în rap-ul neaoș. E un întreg curent. Au mai fost oameni încă și mai neinspirați ca Subcarpații care au vrut să facă natura cool, exemplele includ foști membri C.T.C. și Specii – aici se vede cel mai bine

(care e o melodie absolut excepțională chiar și numai din cauza versului „Dumnezeu l-a făcut cu cuvântul” – e o pâine de mâncat aici pentru cei care vor să studieze efectele foarte negative ale renunțării la droguri, via Dragonu), dar și fostul Vexxatu Vexx, care se numea probabil, ca de obicei, altfel la vremea respectivă, pe când făcuse cel mai pueril material hip-hop ever, numit A doua natură.

La titlul de cea mai stupidă chestie hip-hop concurează însă fără adversar insertul patriotismului, unde Specii sunt campioni supremi și motivul pentru care ar trebui inventate concursuri de genul Zmeurei de Aur, numite, probabil, Cool-ul de Aur sau, în varianta mai cool, Copilul de Aur. Specii au ajuns la performanțe la care numai cei mai slabi artiști din lume puteau visa. Îmi imaginez că numai Faulkner putea să scrie puțin mai prost ca ei, în scurtele perioade în care nu era deloc beat. Și spun asta pentru că Specii au melodii întregi compuse dintr-o înșiruire de nume ale marilor personalități românești (vezi aici grozăvia, de la jumătate încolo).

Dar să revenim la Subcarpați. Când pornești un proiect atât de inutil precum „să facem folclorul cool” poți să fii lejer suspectat de lipsă de imaginație și diletantism. Dar dacă îți mai lipsește și subtilitatea în abordarea temei pe care ți-ai propus-o, atunci e clar că o faci doar pentru a căpăta vizibilitate și a umple un gol imens – lipsa substanței, care vine în mare parte din cauza lipsei talentului.

De la Wayne C. Booth încoace orice artist ar trebui să știe care e diferența dintre showing și telling. Deci atunci când versurile tale spun explicit faptul că tinerilor trebuie să li se pară că folclorul e cool (și o mai zici și fără niciun argument valid, pur și simplu, să prețuiască folclorul pentru că e bine. Cumva) în loc să îi faci să ajungă ei la concluzia asta ascultându-ți melodiile, atunci poate că ar fi trebuit să cânți folclor pur în loc să te maimuțărești în ultimul hal.

Dacă chiar ți se pare că „Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic” atunci de ce nu cânți folclor? Pentru că crezi într-adevăr că folclorul este oxigen pentru un popor astmatic, atunci cu siguranță că cele mai elementare legi ale logicii ar indica faptul că foclorul-combinat-cu-Drum&Bass-combinat-cu-hip-hop-combinat-cu-house-combinat-cu-ce-mai-poate-Bean-să-cânte-cât-de-cât nu e un oxigen la fel de bun din punct de vedere calitativ pentru popor cum e folclorul simplu. Care-i logica? Logica e că Subcarpații fac o porcărie comercială de dragul comerțului.

Sigur, acum putem să aducem în discuție vechea întrebare – rescrierile populare ale operelor clasice sunt sau nu benefice pentru operele clasice? Câți oameni care nu au pregătire în domeniu se duc la Shakespeare după ce au terminat de citit John  Fowles? Dar întrebarea asta ar pune un semn de egalitate între doi „artiști” atât de inegali valoric, păstrând proporțiile, precum John Fowles și Subcarpații. Pe Fowles poți să-l citești și fără ocolul prin Shakespeare, rămâne o carte bună. Sigur, nu la fel de bună ca atunci când înțelegi toate referințele, dar e oricum de sine stătătoare și în absența originalului. În schimb pe Subcarpați, oricum i-ai lua, nu prea poți să-i asculți și atât.

Ceea ce înseamnă că proiectul lor, pe care l-am numit „să facem folclorul cool”, e o porcărie care ascunde lipsa lor de talent și imaginație. Pentru că îți trebuie creativitatea unei vedete internaționale de talia Innei ca să compui melodii precum cele pe care le-am link-uit mai sus.

Doar pentru că un proiect pare să aibă un substrat moral nu înseamnă că e bun. Ca să fie bun el mai trebuie să fie și eficient. Combinarea artei cu moralitatea a mai dat rezultate scârboase în trecut, mai ales în ce privește literatura (poporanism, anybody?). Câți dintre tinerii care ascultă Subcarpați de dragul folclorului pe care-l promovează se mută la sat, ca să-și ajute bunicii să lucreze pământul? Vă asigur că niciun hipster n-o să-și murdărească niciodată mâinile în halul ăsta, pentru că rațiunea lui de a fi este în primul rând să arate bine pe dinafară, și apoi pe dinăuntru, ambele chestii fiind, în cazul lor, la fel de superficiale.

În plus, poate că există lucruri pe care nu trebuie să le facem cool. Poate că nu trebuie să-l facem pe Eminescu cool și în 2013 doar ca să prostim câțiva liceeni să-l citească. Poate că folclorul nu e menit să fie cool (deși cursul de folclor pe care l-am urmat la facultate mi s-a părut unul dintre cele mai interesante cursuri pe care le-am făcut acolo), ci e menit să distreze țăranii, după o săptămână de muncă, să le vorbească într-un mod direct despre sentimentele pe care le au, să trezească în ei o trăire superioară, să le dea lacrimile sau să-i amuze. Poate că folclorul nu e deloc menit să distreze orășeni. E ceva greșit în asta? Sau e ceva greșit în faptul că orășenii pretind că folclorul li s-ar adresa de fapt lor, dintr-un snobism de două parale?

2 Comentarii

  1. Adrian Haidu Adrian Haidu says:

    n-am pus sub semnul întrebării reinterpretarea în artă ÎN GENERAL, am zis că proiectul subcarparți nu se mai susține, în stadiul actual, pentru că folclorul a acoperit prea mult din întreaga idee de fusion/rescriere – a devenit mult prea explicit subtextul; subtextul a devenit de fapt text (și aici nu cred că referința la wayne c. booth și poporanism e aiurea).

    și da, mi-am exprimat o opinie – că orășenii care ascultă subcarpați sunt niște snobi care pretind că prin simplul fapt că ascultă folclor sunt mai patrioți. am decretat cine are „voie” și cine n-are „voie” să se bucure de folclor? nu asta au făcut și subcarpați și fac încontinuu, îmi spun că ar trebui să mă bucur de folclor?

    mă rog, mi-am dat și eu seama că articolul mi-a ieșit cam aiurea. nu îmi place mult prea mult ce se întâmplă în toată mișcarea asta de folclor-patriotism-natură în hip-hop ca să pot să scriu ceva mai lucid sau mai serios de atât pe tema asta.

  2. Inteleg ca nu-ti (mai) plac Subcarpatii. O spui clar si raspicat. Sus si tare. Nu la fel de tari iti sint si argumentele.

    In primul rind, sa pui sub semnul intrebarii reinterpretarea in arta IN GENERAL mi se pare strigator la cer, ca sa nu mai zic de toata catedra de literatura COMPARATA de la scoala de unde vii (si pe unde-am trecut si eu).

    Urmeaza niste name dropping: lovesti „finut” cu Wayne C. Booth, dar nu pomenesti nimic de toti teoreticienii literari care sustin ca toata literatura lumii poate fi redusa la 1, 3, 20, 36 sau mai stiu eu cite ploturi – toate (RE)INTERPRETATE.

    Mai apoi te iei de versul „Folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic” si te legi de Subcarpati ca de ce nu cinta numai folclor. Urmarindu-ti logica, daca tu ai respira oxigen pur, ai cadea rapus pe loc, dat fiind ca aerul pe care-l respiri nu are numai oxigen.

    Mai strecori apoi si-o sopirlita cu poporanismul, evitind sa mentionezi ca ala a fost exceptia de la o regula care include mult prea multe curente, sa le zicem „fusion” – ca te vad ca-ti place sa te dedai la anglo-barbarisme -, in care arta „culta” s-a incurcat cu diverse chestii din popor (din topor?) si-a iesit ceva frumos. Si de valoare.

    Sfirsesti prin a decreta cine are si cine n-are voie sa se bucure de folclor.

    Ce sa zic, vast program…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *