După Marga- Institutul Cultural Român

O dată cu alegerea de către Senat a lui Lilian Zamfiroiu ca preşedinte, ICR intră, oficial,în epoca post – Marga. În pofida duratei sale scurte, mandatul domnului Marga poate fi privit ca unul dintre cele mai puternice atacuri întreprinse vreodată împotriva unei instituţii de cultură din România. Acceptarea naturii toxice a moştenirii lăsate de domnul Marga este condiţia obligatorie a pornirii unui efort, oricât de modest, de reînnoire a ICR.

Opţiune de compromis, noul preşedinte al ICR este confruntat, pe termen scurt şi mediu, cu o serie de alegeri şi de decizii. Acestea privesc, inevitabil, abandonarea, imediată şi definitivă, a extravaganţelor umorale promovate de Andrei Marga. Existenţa unui site populat de pamflete mediocre stilistic şi proliferarea unei reţele inutile de filiale în diferite oraşe ale României sunt doar două dintre amprentele epocii Marga- eliminarea acestor derapaje ar fi un semn de normalitate elementară. Aşteptările, modeste, nu ţin de modificarea radicală a orientării direcţiei de acţiune, ci privesc doar delimitarea de un stil primitiv şi clientelar de promovarea culturală.

Ar fi util, în aceste clipe, să ne reamintim că o parte dintre senatorii ce critică, astăzi, gestiunea lui Andrei Marga sunt cei care, în vara anului trecut, au prezidat la naşterea unui hibrid normativ şi au incitat la decapitarea unei conduceri vinovate, în ochii lor, de păcatul “ politizării”. Dezordinea financiară şi izolarea ICR sunt consecinţele propriei lor opţiuni- regresul ICR le este imputabil şi lor, în cea mai mare măsură.

Epurat, domesticit, îngenuncheat şi repopulat la vârf cu amicii şi complicii dlui Marga, Institutul Cultural Român din vara anului 2013 nu mai are nimic în comun cu entitatea vibrantă şi mobilă intelectuală din trecut- a supravieţuit doar o carcasă dominată de protocronism şi de pulsiuni viscerale. A ne imagina ca votul din Senat va conduce, ca prin miracol, la o regăsire a drumului abandonat prin mutilarea legislativă a ICR ar fi o probă de naivitate . ICR nu este şi nu mai poate fi cel din trecut. Ceea ce se poate aştepta este despărţirea de excese şi asumarea unei moderaţii comportamentale care să contrasteze cu insultele profetice ale domnului Marga. Un plus de decenţă şi de reţinere ar fi indiciul depăşirii unui moment, dramatic, de rătăcire instituţională.