Totul Pierre…

„Fiecare om trebuie să fie capabil de orice idee
şi prevăd că în viitor aşa va fi.”
Pierre Menard

Sunt într-un măr. Cred că e ionatan. Habar n-am, pentru că m-am născut înăuntru. Nu știu dacă există viață în afară. N-am săpat decât primul centimetru de masă zemoasă, dulce-acrișoară. Yamiii! E tare bun. Nu mă plâng. Când o să mai prind puteri, o să ajung până la coajă. Deja aud parcă zgomote bizare din afară. Mă sperie. Sunt ca niște triluri. Nu știu ce înseamnă tril, dar îmi place cum sună. Eu am inventat cuvântul. Câteodată simt așa, o presiune imensă, ca și cum o forță care mă depășește m-ar trage în jos. Eu stau cu capul în sus. Îmi dau seama după nervura care duce spre codiță. Nu știu ce sunt eu, dar mi-e foame tot timpul. Cred că sunt un vierme. Am pielea lucioasă și rozalie. Mai am un frate, dar el s-a născut la câteva minute după mine și încă doarme. Câteodată îi cânt. Nu cred că mă aude. Pare mort. Dar eu știu că după ce se va trezi, va începe să sape împreună cu mine. [Autorul]

Sunt într-un pom. Cred că e fructifer. Habar n-am, pentru că m-am născut atârnat. Nu știu dacă există viață pe pământ. N-am prins decât o zi de soare, dulce și catifelată. Yamiii! E tare frumos. Nu mă plâng. Când o să mai cresc, o să dau în pârg. Deja aud parcă zgomote bizare în depărtare. Mă sperie. Sunt ca niște tractoare. Nu știu ce înseamnă tractor, dar îmi place cum sună. Eu am inventat cuvântul. Câteodată simt așa o presiune imensă, ca și cum o forță care mă depășește m-ar roade pe interior. Eu stau cu codița în sus. Îmi dau seama după cum arată ceilalți. Nu știu ce sunt eu, dar mi-e sete tot timpul. Cred că sunt măr. Am coaja lucioasă și roșiatică. Mai am frați, dar ei s-au născut la câteva ore după mine și încă dorm. Câteodată le cânt. Nu cred că mă aud. Par morți. Dar eu știu că după ce se vor trezi, vor începe să se coacă împreună cu mine. [Autorul autorului]

Sunt într-un birou. Cred că e Ikea. Habar n-am, pentru că m-am născut țipând. Nu știu dacă există viață după moarte. N-am prins decât un sfert de veac, turbulent și ciudat. Yamiii! E tare incitant. Nu mă plâng. Când o să mai îmbătrânesc, o să mă duc. Deja aud parcă zgomote bizare în viitor. Mă sperie. Sunt ca niște coase. Nu știu ce înseamnă coasă, dar îmi place cum sună. Eu am inventat cuvântul. Câteodată simt așa o presiune imensă, ca și cum o forță care mă depășește m-ar angoasa. Eu stau cu ochii în sus. Îmi dau seama după cum arată cerul. Nu știu ce sunt eu, dar mi-e insuficient tot timpul. Cred că sunt om. Am pielea fină și măslinie. Mai am un frate, dar el nu s-a născut încă. Câteodată îi cânt. Nu cred că mă aude. Pare mort. Dar eu știu că după ce se va naște, va începe să se ducă odată cu mine. [Autorul autorului autorului]

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *