“ Căpitanul Cormorant” este una dintre acele aventuri pe care Hugo Pratt le începe, pentru a nu le mai duce la capăt. Imaginat în perioada sa argentiniană, textul va fi reluat şi încheiat de un desenator italian , cunoscut mai degrabă prin vocaţia sa pentru textele erotice, Stelio Fenzo. Este acesta un parcurs care ilustrează natura complexă şi imprevizibilă a operei lui Pratt însuşi.
În pofida acestui hiatus ce separă debutul scris de Pratt de continuarea ulterioară, “Căpitanul Cormorant” rămâne marcat de amprenta inconfundabilă a geniului celui care face să se nască din mare făpturile visului în “Corto Maltese”. Istoria din proza grafică evocă, prin logică narativă şi luxurianţă grafică, scenariul cărţilor de călătorii din epoca revoltei de pe Bounty. În substanţa sa cea mai adâncă, “Căpitanul Cormorant” este cronica unui parcurs de iniţiere în misterele oceanului pe care îl cutreieră, în prima carte a lui Corto, Cain şi Pandora Grosvenore, Pacificul. Pe această întinsă pânză, presărată de insule şi punctată de pericole şi de ispite, la finele veacului al XVIII –lea, contemporan cu revoluţia americană al cărei prolog Pratt îl desenează în “ Fort Wheeling”, se scrie povestea visătoare, brutală şi periculoasă a tânărului negustor englez Randolph Light, sosit în Indiile Orientale spre a investiga misterul corăbiei pierdute fără de urmă.
Indiile Olandeze nu sunt cu nimic mai puţin enigmatice decât întinderile caraibiene preferate de Pratt. Tânărul englez pătrunde în miezul unei lumi pe cale de a deveni parte a universului occidental- epoca este aceeea a marilor călătorii ale lui Cook şi doar câţiva ani se vor mai scurge până la fondarea Australiei. Deocamdată, Light descoperă un spaţiu mai aproape de fabulosul basmelor pe care le consemnează cei întorşi din voiajele lor fără de sfârşit. Pacificul sfârşitului de veac XVIII este, simultan, decorul utopic al insulelor în care ancorează revoltaţii lui Fletcher Christian, dar şi teritoriul încă nedomesticit ce ascunde cruzimea rituală a canibalilor.
În aceasta aventură, Light întâlneşte straniul cuplu care va fi călăuza sa în tentativa de a descifra taina mărilor Sudului. Între polinezianul tatuat Taro şi temerarul căpitan Cormorant se sudează o legătură indestructibilă şi eroică. Vagabond al oceanului, aventurier care nu respectă legile omeneşti decât în măsura în care ele nu contravin propriului său cod al onoarei şi curajului, Cormorant este plămădit din aluatul pe care Pratt îl va utiliza atunci când îl va creea pe Corto Maltese. În linia de marinari a lui Pratt, care se încheie cu Sven-omul din Caraibe, Cormorant este cel mai aproape de ethosul neîmblânzit al lui Stevenson sau Conrad. Despărţit de semenii săi occidentali, Cormorant alege să se confunde cu acest peisaj ce oscilează între paradisiac şi coşmaresc. Cu nava sa, Cormorant pătrunde acolo unde nimeni altcineva nu ar mai indrăzni. Obiceiurile cele mai sălbatice nu îi sunt străine, iar logica civilizaţiei vestice este uitată în favoarea libertăţii neîngrădite a vieţii sub semnul cerului şi al mării.
Cormorant îl conduce pe tânărul englez în vâltoarea aventurilor care par desprinse din “The treasure island”. Reţeta narativă a acestui bildungsroman din Pacific este una familiară- o corabie scufundată cu încărcătura ei de comori,un şir de insule populate de indigeni paşnici sau de vânători de capete, intrigile piraţilor şi căutătorilor de sclavi şi, nu în cele din urmă,apariţia feminităţii eliberate de constrângerile pe care puritanismul european i le impune, asemeni unui corset. În Phoebe, sora lui Cormorant, Pratt desenează una dintre acele femei care sfidează ipocrizia cotidiană, prin amestecul lor de curaj şi de pasiune. Marinar admirat de toţi cei care o întâlnesc, împărtăşind cu Cormorant înclinaţia către gesturi extreme, Phoebe îl fascinează pe Light tocmai prin energia sălbatică pe care o intruchipează. Ea are în fibra ei omenească puterea teribilă a valurilor pe care oceanul le aruncă împotriva navei lui Cormorant.
Aventura lui Light, Cormorant şi Phoebe înseamnă, înainte de toate, îndepărtarea de cuminţenia placidă a Europei natale. Înainte ca imperiile să colonizeze întinderile nesfârşite de mări şi de ostroave, Pacificul veacului al XVIII–lea este cosmosul guvernat de propriile sale legi,fascinante prin combinaţia de exotism şi de cruzime. Doar în marginile acestui ocean încă nedomesticit se mai pot întâlni făpturi feroce în apetitul lor sexual precum regina Fita, atrasă irezistibil de Light şi de părul său blond. Doar aici, departe de echilibrul cartezian al occidentului, se mai pot contempla pirogile care duc în larg pe băştinaşii în căutare de trofee umane. Doar aici Light poate avea şansa de a –şi descoperi şi explora libertatea care stă ascunsă sub epiderma burgheză . Căpitanul Cormorant şi Phoebe sunt porţile care se deschid către tărâmurile întrevăzute de marinarii căpitanului Cook. Aventura este un alt nume ale miracolului.
Excelent articol d-l Stanomir. Sunt fericit cind vad ca si in Romania sunt experti pentru lucrul lui marele maestru Hugo Pratt. E chiar mare pacat ca la Romania nici un editor puternic nu a vazut interesul propriu pentru editarea BD lui Pratt, in primul rind, bineinteles, Corto Maltese. Cu cativa ani in urma „sa vorbes” despre editarea „La mer salle”, dar acum nu mai se aude nimic despre acea.