Nu avem tot timpul suflet, să nu ne iluzionăm. El apare, dispare, reapare, se duce şi revine, se stinge şi se reaprinde pe neaşteptate. Cărţile-şi au rolul lor, foarte important, uneori decisiv de-a dreptul, în acest du-te-vino al sufletului. Îl simt pe celălalt dacă citeşte sau nu. Uneori îmi spun: […]
De multe ori m-ai auzit spunând că fiecare nou prieten pe care ni-l câştigăm în goana vieţii ne perfecţionează şi ne îmbogăţeşte prin ceea ce descoperă în noi, chiar mai mult decât cu ce ne dă din sine însuşi. Se află în fiecare dintre noi valenţe spirituale nesatisfăcute, unghere sufleteşti, […]
Toţi oamenii din Est, oricare le-ar fi orientarea ideologică, au obligatoriu o prejudecată împotriva istoriei. De ce? Fiindcă i-au fost victime. Toate ţările astea lipsite de destin din estul Europei sunt ţări care au fost invadate şi subjugate: pentru ele istoria e în chip necesar dmonică. De altfel o să […]
Eşti sau nu eşti? Al cui e chipul oare care în rana văzului mi-apare? Lumina se întoarce la izvoare. Te văd aievea sau mi se năzare? Sunt unic martor care să-ţi ateste ivirile în prag fără de veste? Statura ta în umbra serii este părere, tragedie sau poveste? Sărută-mă. Mi-e […]
Tablourile mele seamănă cu nişte tablouri… …fără a răspunde la ceea ce tratatele de estetică numesc tablou. Nu trebuie să te temi de lumina soarelui, sub pretext că n-a servit aproape niciodată la altceva decât la a da strălucire unei lumi mizerabile. Lumea şi misterul ei nu se refac niciodată, […]
…avea tocmai ce-i lipsea unui mâzgălitor de hârtie pentru a fi salvat: privirea primitivă, care, ca o săgeată, apucă prada din zbor… ingenuitatea creatoare, reînnoită în fiecare dimineaţă… făcându-te să vezi mereu lumea ca prima oară… (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco, trad. de Alexandra Medrea-Danciu, Humanitas Fiction, 2012)
Fireşte că actul rugăciunii are alt tip de grafic energetic, altă dinamică decât „activitatea“ curentă. Ca şi temelia unei case, rugăciunea e o „construcţie”, o înfăptuire ziditoare. Totodată, orice faptă, pentru a fi validată prin soliditate şi rezistenţă, trebuie să fie o specie a rugăciunii: să fie îndreptată spre […]
Ce să fie? S-o fi pierdut la poştă amândouă scrisorile? Adică ar putea merge nenorocul meu până acolo? […] Pentru ce să pierz o bucurie aşa de mare ca aceea ce mi-o face întotdeauna scrisoarea de la tine? Recomand-o cu retour recépisse şi te desdaunez eu când ne vedem. Poimâine, […]
Mă întreb cum de mai e posibil să mă pasioneze sau măcar să mă preocupe problemele economice, sociale, politice, din moment ce ştiu: 1) că o să murim; 2) că revoluţia nu ne salvează nici de la viaţă, nici de la moarte; 3) că nu-mi pot închipui un univers finit, […]
Noul interes pentru îmbrăcăminte se explică şi printr-o nouă sensibilitate, în armonie cu un anume temperament. Moda, schimbătoare în însăşi esenţa ei, răspunde unei exigenţe care este aceea a nervoşilor. Nervosul îi cere hainei să-l schimbe, să-l calmeze, totodată, impunând pentru o clipă naturii lui de Proteu o formă precisă, […]
