Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arată pe veci. Floare de vad, Asemeni zorilor, Căderii florilor Stelele cad. Floare de drum Care te-nduri pe-atât, Ş-atuncea te-am iubit, Atunci ș-acum. Flori de mormânt, În taina serilor Am dat durerilor Aripi de vânt. (Mihai Eminescu, […]
În creier trebuie să fie ca în castelele din romane, nenumărate trape ascunse, legate prin comunicaţii subterane în care se află mecanismele sau poate poporul niciodată văzut al fiinţelor supuse unei alte ordini. Ele pot să facă să-ţi apară deodată în faţă, ieşind parcă din zid, cineva pe care […]
Noul, care este totuşi perisabil prin chiar esenţa lui, este pentru noi o calitate atât de eminentă, că absenţa ei corupe totul, iar prezenţa ei le înlocuieşte pe toate celelalte. Avem nevoie ca lucrurile să fie mereu mai intense, mai rapide,… mai concentrate,… mai surprinzătoare. (Paul Valéry, Orient şi Occident, […]
Sunt dimineţi când cerul e de-un albastru-ndurerat şi când în vântu-nfiorat pluteşte parfumul vag…. Sunt dimineţi când ultimele frunze par că-nverzesc din nou… când străzile, în zgomotul ameţitor al vieţii, par, sub lumina opalescentă, pline de-un farmec dureros şi-ncântător. Sunt dimineţi cu întristări uşoare şi copilăreşti […]
Misterul mă atrage. Asta nu înseamnă că-mi place să mă las în voia farmecelor feeriilor sau poeziei miraculosului. Adevărul e cu totul altul: nu-mi place să nu înţeleg ceva, ceea ce e altceva decât să-ţi placă ceea ce nu înţelegi… …deşi există un teren foarte precis de înrudire […]
Şi nu mă pricep cum face Că-l aud şi-atunci când tace. De cinci ori am aţipit Şi de cinci ori m-a trezit Oaspele afurisit. Mă frământ, ascult, aştept Cu duşmanul să dau piept, Dar el molcom şi huihai, Dă din cobză şi din nai: Ori că zgârie o scripcă, Ori […]
Revistele complet incolore nu rezistă, se sting în tăcere şi în linişte. Bineînţeles că partidele noastre literare sunt în genere confuz conturate. De la unele nu obţii în ruptul capului o expunere clară a convingeilor lor; altele scapă doar cu nişte aluzii… Altele se exprimă parcă la comandă, dar cu […]
Tăticul ― Acum luăm avionul şi urcăm mai sus… Urcăm, urcăm… Josette ― Urcăm, urcăm. Tăticul ― Ajungem la Soare. Ne plimbăm pe Soare… Uff! Ce cald e !…Pe Soare e mereu vară. Josette ―Uff! Ce cald ! Ce cald !… Tăticul ― Luăm o batistă şi ne ştergem pe frunte… Hai să […]
Scriitorii sunt chemaţi să producă spectacole de o seară în locuri îndepărtate, expunând calităţile volumelor proprii în loc de perii pentru toaletă ori serii de enciclopedii. Lectura este o îndeletnicire confortabilă, solitară, lentă şi senzuală. Scrisul avea şi el cândva unele dintre aceste însuşiri. Însă de o vreme, profesia scriitorului […]
Calităţile şi defectele omeneşti sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Limbă, costume, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni, precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut, îi pot arăta ca şi cum s-ar deosebi mult de cei dintr-un loc cu […]
